Cu caracter auxiliar, accesoriu.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1927 Universul (C.), nr. 230, 8: D. procuror Cerban a combătut teza apărării, învederând că ceea ce califică delictul de șantaj sunt manoperele dolosive comise de infractor spre a-i reuși lovitura, că în speță pistolul a avut un rol accesorial de manoperă.
- 1956 Teatrul (R.), nr. 4, 55: Ea [materialitatea expresiei] ni se pare de o fecunditate extremă, ce merită o preocupare cu totul aparte. Important în dezbaterea de față este faptul că, favorizată de degringolada regizorului în căutarea de mijloace de exprimare proprii … arta decorului, cu o funcție strict accesorială, în teatru, a atentat în conglomeratul acestuia la o dignitate majoră, aproape la supremație.
- 1988 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 88: Între domeniul oniricului și cel al realismului … cutare element accesorial căpătă brusc, în economia unei imagini, figuri, scene, o pondere decisivă.
Încă 3 citate
– Pl.: accesoriali, -e.
– Din fr. accessorial, it. accessoriale. Cf. germ. akzessorisc h.
