1.
JUR. Mod de dobândire a proprietății ce constă în încorporarea materială a unui bun secundar
la altul principal, proprietarul acestuia din urmă dobândind și proprietatea bunului
secundar; concr. bunurile asupra cărora este excercitat acest drept.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1883 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 31: Să trecem acum la dreptul de accesiune, adică la dreptul ce are cineva de a mări proprietatea pământului, dreptul de a concentra mai multe pământuri în mâinile sale.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I., 472: Interpreții dreptului roman au mai adăugat specificațiunea și accesiunea, pe care textele romane nu o socotesc niciodată printre modurile de dobândire a proprietății.
- 1948 Studii, nr. 2, 273: Sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, în lipsa determinării lor prin convenție matrimonială … și acelea dobândite în cursul acesteia prin succesiune, legat, donațiune, accesiune ori uzucațiune.
- 1998 MO, nr. 66, 12: Dacă dreptul se dobândește din cauză de moarte, uzucapiune, accesiune, se vor arăta, în primul caz, numele și datele defunctului, iar în celelalte cazuri, pe cât cu putință, numele fostului proprietar.
Încă 9 citate
3.
Acces (II 2).
- 1880 Românul (Z.), 15, 16 sept., 1: Ne plângem adesea de invasiunea politicianilor, de accesiunea la funcțiuni publice a omenilor, puțin apți de a le împlini.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 175: Pretinsa reorganizare a partidului liberal ar fi o admirabilă ocazie pentru a se opera o accesiune mai pronunțată cătră putere.
- 1888 România lib. (C.), nr. 3 172, 2: Cu aceste principie fundamentale, d. Rosetti ocupă în viața publică o pozițiune mai presus de orice partide, făcând posibilă accesiunea tuturor elementelor iubitoare de patrie și de ordine.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1978 în Studii (1979), nr. 5, 974: „Darul înscăunării” … Donatiuum, [era darul] pe care împărații romani trebuiau să-l plătească, la accesiunea tronului, pretorienilor.
- 1982 D. Dr. Publ., 306: Constituția Hanovrei interzicea accesiunea la tron în linie feminină.
Încă 5 citate
– Pronunțat: -si-u-.
– Pl.: accesiuni.
– Var.: accésie (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I), acésie, acesiúne (1848 NEGULICI, Vocab.) s. f.
– Din fr. accession, lat. accessio, -onis.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 1999 M. D. Jur.; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex. III ; 2023 DELR2 s. v. acces (delr.lingv.ro).
