1.
Adj. (Despre o mișcare, o acțiune, un proces, o reacție etc.) Care se produce din ce în
ce mai repede; care are un ritm de creștere sau o frecvență mai mare decât cea normală; înv., rar care a suferit acest proces.
- 1861 BARASCH, Man. Bot., 51: Este de observat că în perioada 1 și a 2[a], arborii cresc mai mult în lungime, prin urmare trunchiul primește mai cu deosebire forma sa conică, și arborii care cresc atuncia foarte iute se numesc accelerați.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1865 Isis, nr. 46, 363: Acestea [fibrele lemnului] fiind prea tari (în momentul solidificării) și întinse preste măsură din causa dilatațiuni[i] zemurilor ce conțin celulele menționate, tot d-o dată neputând resista asupra tracțiunei produsă de acea accelerată dilatațiune, crapă în sfârșit, și încă în direcția fibrelor sale, adică tot-dauna longitudinal.
- 1871 LMD, I.
- <1885–1909> MAIORESCU, Prel. de filos., II, 143: Mișcările produse se exprimă prin direcțiunea lor (linie geometrică) și prin iuțeala lor, fie constantă, fie accelerată (timpul mișcării).
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 186: Moșneagul plesni din limbă la adresa calului și acesta în trap accelerat porni înainte.
- 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 141: Mișcării științifice care începuse cu Leonardo da Vinci i-au dat mai multă amplitudine și un ritm mai accelerat neașteptatele descoperiri, geografice și astronomice, de la sfârșitul veacului al XV-lea și din cursul celui următor.
- 1927 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 88: O relativă ușurare a acestei neiertătoare obligații de a se strâmba vine de acolo că, în lumea civilizată, modelele sunt multe și variate – mai cu seamă în timp de prefaceri istorice accelerate.
- 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 17: Aducându-ți întreg organismul la un nivel atât de ridicat și la o vibrație atât de mare, ritmul intens și accelerat înghite durerea în încordările lui, o topește și o integrează în evoluțiile lui.
- 1946 PANDREA, Portr., II, 65: Culturalizarea în tempo accelerat a maselor a fost aliată cu furnizarea de reviste tehnice editate de stat și răspândite pretutindeni, pregătind, astfel, și personalul.
- 1951 CARAFOLI, Aerodin., 368: Pentru mișcarea rectilinie accelerată, luând semnul pozitiv, expresia portanței se reduce.
- 1957 T. V. IONESCU, C. Electr., 476: Particulele accelerate sunt deuteroni. … Prin urmare, în cazul nostru, vom găsi pentru fiecare particulă accelerată [următoarea formulă].
- 1969 M. H. SIMIONESCU, Bibliografia gener., 166: Se tace în partea a doua a cărții, cu mai multă prudență, dar într-o curgere epică întrucâtva mai accelerată.
- 1983 HOBANA, SF, I, 132: Bucuria nemăsurată a inventatorului, certitudinea lui că lumea îi va sta la picioare se datorează și euforiei născute din goana accelerată.
- 2000 GOMA, Jurn., VII, 519: Intelectualitoții români … și-au dat examenul de corigență la materia numită: normalitate, drept care s-au înscris și au urmat cursul accelerat (fără profesor și fără risc), nu doar de democrație, ci chiar de morală cetățenească.
Încă 16 citate
✧
P. ext.
- 1928 ARGHEZI, Răspântii, 22: Călătorul se desfoaie ca un calendar accelerat, în raport cu viteza, și peticele lui zboară pe fereastră și se risipesc.
- 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 19: Baruțu a fost prins tocmai în biroul lui tătuțu, unde rupsese penițele și creioanele cu o plăcere accelerată.
- 1977 Viața rom. (R. US), nr. 3, 14: Dar căderile de semne, liniile unui plan parcă suspendat, viscolul de semnificații, echilibrul fluid, mult prea fluid al umbrelor lumii fenomenale au fost surprinse de poet cu un fel de melancolie caldă la început, apoi cu o fascinație tot mai accelerată – în care extazul și oroarea se îmbinau dureros.
- 2013 Apostrof, nr. 4, 9: Reflecția lui I. B. Lefter, chiar și atunci când este sceptică – nu fără o anume îndreptățire conferită de evaluarea prudentă a reactivității românești (mai lentă în prima parte a anilor ’90 ai secolului al XX-lea, dar tot mai accelerată, pe măsura timpului scurs până astăzi) –, deschide larg porțile unei meditații pe cont propriu, neinhibate.
Încă 3 citate
✧
(Adverbial)
- 1933 CĂLINESCU, Cartea Nunții, 82: Ostrogotu … zise clipind accelerat și privind peste ochelari: – Să vedem întâi la partea teoretică.
- 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., 274: Există un punct de la care încolo convenția parității și amabilitatea încep a slăbi accelerat.
- 1957 ARGHEZI, Add. Versuri, 262: Orișicare ipistat Este și bărbat de stat … Și, fugind accelerat, Ne-au găsit și adunat.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 427: Gaittany, care se apropiase tiptil de grup, când auzi cuvintele Șerichii, se îndepărtă accelerat și se duse la bufet.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 68: Dacă dorea un obiect … ajungea să-ncrunte sprâncenele și să-și îndrepte privirea interioară către propriul ochi pineal, și acel lucru tresărea de la locul lui și, săltând tot mai accelerat, îi ajungea-n mâini.
Încă 4 citate
2.
Adj. (Despre puls, respirație și alte funcții fiziologice) Care are o frecvență mai mare
decât cea normală, în urma unor emoții, exerciții fizice, boli, procese degenerative
sau sub influența unor stimulente.
- 1871 LMD, I.
- 1882 Curierul, nr. 63, 3: Administrând porumbul stricat la doisprezece lucrători, în timp de mai multe săptămâni, am dobândit efectele următoare: … nădușeli constante, palpitații, puls accelerat.
- 1889 BABEȘ, Opere, I, 68: Trei sau patru zile după începutul boalei, animalul nu mai poate sta pe picioare, pulsul este foarte accelerat, respirația frecventă și uneori subrezonantă.
- 1905 Arh. Vet., nr. 1, 40: Ca simptome se observă edeme sub abdomen si piept, mucoasele pale, în urmă cianozate, temperatura 41,0 – 43,7, respirația accelerată, … pulsul repede și slab.
- 1923 Adevărul, nr. 12 048, 2: Era imobil, de o paloare extremă, cu picături de sudoare pe față, cu buzele și unghiile vinete, cu un puls accelerat de 130 și foarte slab.
- 1937 Enc. Agr., I, 650: Respirația, la început accelerată, devine greoaie până la sfârșit, când oaia moare.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 544: Marele istoric [N. Iorga] își potolea respirația accelerată cu câteva spirite, căuta neliniștit prin sală, vocifera.
- 1969 D. Medic. (1969), II, 321: Palpitație (lat. palpitatio). Perceperea supărătoare a bătăilor inimii (normale, accelerate sau neregulate).
- 1977 BUZURA, Orgolii, 8: Pulsul … era puțin accelerat, poate de emoție.
- 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 162: Memoria n-a înregistrat decât scena următoare …: El, înaintând cu pași mari și înceți spre pat, călcând țeapăn, ca un cocostârc, …, cu ochii tot mai împăienjeniți și cu respirația tot mai accelerată.
- 2005 Cuv. Liber., nr. 149, 1: În formele mai severe, durerile de cap sunt foarte intense și se asociază cu vărsături, puls accelerat, respirație superficială și accelerată.
Încă 10 citate
✧
P. anal. (Adverbial)
- 1870 Transilvania, nr. 24, 294: Poporul nostru dacoromânesc îmboldit de câțiva apostoli ai săi, încă a început a se deștepta din letargia sa, conscienția de sene i-a revenit din nou, dorul de libertate a crescut, pulsul vieței naționali a început a bate mai accelerat.
3.
Adj. Înv., rar (Despre căi de comunicație și mijloace de transport) Care asigură cea mai mare viteză,
rapiditate.
- 1873 Foaia legilor, 92: Administrațiunile se obligă reciproc a îngriji pentru spedirea cât mai curândă a spedițiunilor postei de epistole și de mesagerii, ce li vor fi sosit. Pentru spedirea spedițiunilor postale să se foloseasca totdeauna liniile cele mai accelerate ce se află.
- 1873 Telegraful (Buc), nr. 462, 4: Sâmbăta și Miercurea un tren special va pleca din gara Bucuresci la 3 ore 30 m. seara pentru a corespunde cu vaporul accelerat.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 2 citate
✧
Sint. (Calc după fr. train accéléré) Tren accelerat (și substantivat, n.) = tren cu viteză mai mare decât a personalului (și care nu oprește
în toate gările).
- 1873 Foaia legilor, 114: Administrațiunea postei este autorisată a folosi pentru transportarea postei toate trenurile de curieriu, accelerate, de postă, de persoane și cele mestecate, ce vor comunica conform planului de călătorie.
- 1873 Telegraful (Buc), nr. 462, 4: Trenurile accelerate au numai vagoane de clasa 1 și 2.
- 1879 EMINESCU, Pub., II, 366: Nu vedeți pe d. Boerescu în același tren accelerat împreună cu acei slugarnici, ignoranți, neonești, incapabili, lipsiți de onoare, delapidatori, vânzători de sudoare?
- 1885 Telegraful (Buc), nr. 3843, 2: Cu începere de azi, 20 Marte (1 April), circulația trenului accelerat Bucuresci-Roman a reînceput, podul de peste apa Buzăului reparându-se. Acceleratul pleacă din Bucuresci la 11 ore seara.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1903 CHENDI, Foiletoane, 96: Și mai cunoaște autorul pe funcționarii de la C.F.R., cu mijloacele lor practice de răpire: drezina și acceleratul.
- 1930 ARGHEZI, Răspântii, 73: Eu te rog să fii sănătoasă și să faci să râdă todeauna gara, grădina și ochii dumitale la trecerea trenului accelerat.
- 1933 ELIADE, Maitreyi, 130: Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow.
- 1935 MINULESCU, Pub., 126: Cu un roman adevărat însă poți câteodată adormi, fie în patul tău de acasă sau în cel din hotel, fie în fotelul tău din grădină sau pe banca vagonului de tren accelerat.
- 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 106: În gara Albești (Prahova) acceleratul din Moldova a dat peste un tren de persoane.
- 1950 MUȘATESCU, Jurn., I, 244: M-am bucurat liric și copilărește că sunt singur în compartimentul de clasa a II-a al acceleratului de Timișoara.
- 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 221: Ați pierdut legătura cu acceleratul, dar mai aveți un tren la miezul nopții.
- 1977 PREDA, Viața, 22: Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-a spus că mi-a făcut rost de un carnet de elev care îmi dă dreptul să plătesc numai cincizeci la sută din bilet.
- 1990 NEDELCIU – BABEȚI – MIHĂIEȘ, Femeia, 156: Prin hălți ca asta acceleratele nici nu fluieră.
- 2007 Apostrof, nr. 12, 19: În liniștea compartimentului Vagoanele închise lunecă prin poiană Nici Dumnezeu nu poate opri Acceleratul aici Lângă terasament o grămadă de cenușă.
Încă 15 citate
– Pl.: accelerați, -te.
– Var.: accilărát (1968 HRISTEA, Probl. Et.. 288, 289, 313; 1928 CIAUȘANU – FIRA – POPESCU, Vâlcea, 139) s. n.
– V. accelera. Cf. fr. accéléré.
Referințe bibliografice:
1908 ALEXI, D. Germ.-Rom.6, 107; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; 1975 DEX; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III , 65; 2023 DELR2 s. v. accelera (delr.lingv.ro).
