Nimic de afișat

1 rezultat
ACCELERÁRE s. f.
Acțiunea de a accelera și rezultatul ei.
1. Urgentare, grăbire a desfășurării unei acțiuni, a unui eveniment; pop. iuțire, zorire.; p. ext. intensificare a unui fenomen sau proces; rar accelerație (2). Cf. accelera (1).
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • <1868–1870> EMINESCU, Fragmentarium, 84: Care e țesătura aceea de viață socială care consumă puterile și face pe oameni incapabili de reproducere? … indivizii încep a privi cu indiferență ideile morale, moralitatea decade și această decadență a spiritului e cauza accelerării procesului de consumare a populațiunii.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1873 Foaia legilor, 430: Dacă înse judecătoriul de instrucțiune spre scopul obținerei unei mărturii complete seau a accelerării causei ar află de trebuință, a asculta singur pre martorele, atunci îl poate cita pre dânsul spre a se presenta în persoană.
  • 1890 MAIORESCU, Trad., 451: La vârsta bărbătească urâtul dispare din ce în ce mai mult; bătrânilor le e vremea totdeauna prea scurtă și zboară cu iuțeala săgeții. … Prin această accelerare a curgerii timpului se pierde dar urâtul …: greutatea vieței, presupuind numai că s-a păstrat sănătatea, ne apasă în realitate mai puțin decât la tinerețe.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1916 RALEA, Psih., 151: Când gândirea e silită să lucreze repede, astfel ca să nu piardă un fir conductor sau un șir sistematic de idei, aproape că nu întrebuințează imagini. … Astfel toate cazurile de accelerare a gândirii sunt indirect și cauze ale gândirii fără imagini.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 194: Vanitatea, puternic manifestată la toți sudicii, a fost, și este încă, la noi, considerabil sporită prin accelerarea anormală a strămutării indivizilor dintr-o sferă socială într-alta prea depărtată.
  • 1937 DIAMANDI, Eroii, 280: Rolul Sovietelor e asemenea unui ferment puternic care lucrează la provocarea și accelerarea revoluției mondiale.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 229: Guvernul german a hotărât accelerarea lucrărilor canalului Mein-Dunăre.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 262: Domnule președinte, pentru accelerarea judecății, vă rog respectuos să interveniți ca reclamantul să renunțe la ultimii doi martori.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 221: Desensibilizarea și accelerarea regresiei merg paralel.
  • 1976 ELIADE, Jurn., II, 229: Majoritatea studenților … s-au pasionat de „problema temporalității”, adică de accelerarea timpului prin opus alchymicum.
  • 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Jud., II, 131: În Țara Românească, pentru accelerarea judecății, în cazul în care una dintre părți nu era mulțumită cu soluția dată, ispravnicul trimitea, uneori, cauza la divan.
  • 1995 MO, nr. 138, 7: Secretariatul național și secretariatele județene vor acționa pentru desfășurarea în bune condiții a întregului proces de accelerare a privatizării.
  • 1996 Adevărul (C.) – S, nr. 1757, 5: Asemenea diferențe nefavorabile reprezintă pierderi pentru economie … reprezintă un factor de accelerare a procesului inflaționist.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 214: Ce înseamnă, în sens propriu, că judecata de subversiune nu este o judecată logică? E ușor să înțelegem ce anume este implicat în această întrebare comutând televizorul pe MTV: ritm, accelerare, sincopă, descompunere, alternanță, progresie orizontală, alunecare-în-același.

✧ Sint. (Calc după fr. acceleration de l’histoire, engl. acceleration of history) Accelerarea istoriei | Rar Accelerarea ritmului istoric = cadență accelerată în care se succed, potrivit unor specialiști, evenimentele politice și transformările economice începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea.
  • 1936 CIORAN, Schimbarea, 230: După un întuneric atâta de mare, România n-avea nevoie de accelerarea ritmului ei istoric, ci de o aerisire a individului, de o mișcare liberă și arbitrară, de toată fantazia și capriciul cari alcătuiesc un farmec indiscutabil al acestui regim.
  • 1979 GEORGESCU – STRIHAN, Jud., I1, 7: După 1831 … Răsăritul și Sud-Estul, pentru a câștiga timpul pierdut și a ține pasul cu accelerarea istoriei, au trecut la masiva receptare a drepturilor occidentale, cu o intensitate care a variat după țara și instituția în chestiune.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 91: Un suflu nou se simte … în ambele Țări Românești. O perioadă în care se poate vorbi, pe drept cuvânt, de sfârșitul Evului Mediu întârziat și de începutul modernizării românești. … Ceea ce unii au numit „accelerarea istoriei” în această perioadă s-a produs.

2. Creștere a ritmului, frecvenței unor funcții fiziologice (puls, respirație etc.) peste valorile normale, în urma unor emoții, exerciții fizice, boli, procese degenerative sau sub influența unor stimulente. Cf. accelera (2).
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 4 756, 3: Boala consta într-o ridicare a temperaturei corpului, o accelerare a pulsului și o paralisie parțială.
  • 1912 N. Rev. Rom., nr. 9, 13: Accelerarea bătăilor inimei, ridicarea temperaturei au fost de asemenea observate la animalele ipertiroidizate.
  • 1920 PAPADAT-BENGESCU, Romanță prov., 216: Fetița atunci simțea o accelerare a pulsului bătându-i în piept, în urechi, la încheietura mâinii, în picior, în tâmple.
  • 1939 Rev. Fundaț., nr. 21, 682: Pentru a înlătura o absorbție masivă de gaz e necesară reținerea respirației, pe cât e posibil, și evitarea panicei sau a acelor mișcări care provoacă o accelerare a respirației (fuga, urcarea scărilor, etc.).
  • 1954 DANIELOPOLU, Probl., I, 12: Ezerina poate produce o rărire sau o accelerare a bătăilor inimii, o scădere sau o creștere a presiunii sanguine, o exagerare sau o inhibiție a motilității tubului digestiv.
  • 1969 STĂNESCU, Respirări, 35: Dar în timp ce nu era timp, ce era? Din nou, erau bătăile inimii noastre. Bătăi în sporire, în accelerare. Inima bate mai repede când timpul trece mai încet. E un echilibru între bătaia inimii și timp.
  • 1974 Viața rom. (R. US), nr. 1, 81: Stimulentul chirurgical la care am fost supuși amândoi a avut ca rezultat o intensificare și accelerare a tuturor proceselor mintale.
  • 2005 România liter. (S.), nr. 18, 17: Nu mai eram bun de nimic, mă muncea o agorafobie inexprimabilă, cu acelerarea bruscă a pulsului și cu sudori reci.

3. TEHN. Creștere a vitezei de deplasare a unui corp sau vehicul în mișcare, a ritmului de funcționare a unui motor sau sistem tehnic. Cf. accelera (3).
  • 1947 ARGHEZI, Tablete cron., V, 295: Impetuos și fanatic, tânărul fusese aruncat de mașină în talaze. Semnificarea darului primit era că nu mă ascultase în privința accelerării, care la motocicletă se obține sucind foarte puțin maneta de pe ghidon.
  • 1954 LTR, V, 191: La unele motoare, când amestecul e prea bogat, la trecerea bruscă de la un regim de turație înaltă la un regim de turație joasă (de ex. la întreruperea accelerării motorului, în timpul reprizei), motorul „tușește”, deoarece se produc modificări trecătoare în dozajul amestecului.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., III, 303: În vagonul al doilea, o mulțime de gospodine, de femei de serviciu, de soldați, de elevi de școală, de ceferiști obosiți, de tineri sportivi se mișcau înainte sau înapoi la fiecare încetinire sau accelerare a tramvaiului, toți deodată, ca un singur bloc.
  • <1971–1972> BĂNCILĂ, Teor. Cun., 285: Prin rezistența ce se opune astfel proiectilului, obligându-l să meargă în spirală, el capătă o accelerare de viteză.
  • 2007 D. Elt., 993: Motor de pornire … Motor auxiliar utilizat pentru ușurarea pornirii și accelerării unei mașini principale cu care este cuplat mecanic.

4. Sint. EC. Principiul accelerării (Calc după engl. acceleration principle, principle of acceleration) = „principiu care evidențiază o relație directă între volumul investițiilor nete și modificarea venitului național.” (2001 D. Ec.)
  • 1992 D. Term. Econ., 9.

– Pl.: accelerări.

– V. accelera.

Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1949 LTR, I; 1975 DEX; 1993 D. Term. Econ.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 65.

Nimic de afișat

Intrare de dicționar