GEOL. (Rocă sedimentară) de origine organică, necombustibilă.
- 1952 Gazeta învățământ., nr. 150, 1: Maria Dimcea, profesoară de geografie, având de predat la anul II al școlii pedagogice de învățătoare nr. 2 din București, secția „rocile organogene și acaustobiolite”, a explicat întregul material superficial, în mod obiectivist.
- 1954 LTR, V, 687: Rocile sedimentare organogene se formează datorită activității viețuitoarelor. Ele se împart în roci organogene acaustobiolite (care nu ard, de ex. calcarele recifale, rocile silicioase, etc.) și în roci organogene caustobiolite (care ard, de ex. cărbunii, rocile bituminoase).
- 1962 Man. Geol. XI, 33: Deosebim două categorii principale de roci acaustobiolite, după natura chimică a scheletelor din acumularea cărora au luat naștere: roci organogene calcaroase și roci organogene silicioase.
- 1993 D. Enc., I, 219: [Biolitul] poate fi caustobiolit (cărbuni, bitumene) și acaustobiolit (diatomite, calcare).
Încă 3 citate
– Pronunțat: -ca-u-.
– Pl.: acaustobiolite adj., s. n.
– Din fr. acaustobiolite.
Referințe bibliografice:
1966 DN2; 1989 SCL, nr. 5, 421; 2007 DEXI; 2009 DEX2.
