(Persoană, comunitate, confesiune) care nu aparține Bisericii catolice.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 629/27: Acatolici seau necatolici se numesc acii carii nu sânt de religia catolică.
- 1851 STAMATI, D.
- 1888 BARCIANU-POPOVICI, Vocab., 32.
- 1892 Unirea, nr. 13, 99: Episcopul de Strassburg a îndreptat cătră credincioșii diecesei sale o pastorală de postul mare, în care se ocupă de stricăciunea cea mare, ce o causează pressa acatolică în familiile creștine.
- 1892 Unirea, nr. 5, 39: Înțelepciunea lui înaltă [a cardinalului] și iubirea-i de adevăr i-a câștigat o încredere nespusă nu numai la fiii săi sufletesci, dară și la acatolici.
- 1932 Universul (C.), nr. 285, 1: Hadik recomandă, la conducerea arhivelor – în care afirmativ s-ar găsi mult material favorabil catolicilor – să se dea ordin pentru instituirea câte unui arhivar catolic cu drepturi egale celui acatolic, tot astfel să se procedeze la inspecția spitalelor, a săracilor și orfanilor.
- 1978 Studii, nr. 4, 654: Brukenthal refuza cu încăpățânare să-și schimbe confesiunea luterană a comunității săsești cu cea oficială catolică a imperiului. Și nu puține din numeroasele „Handbillets” ale Mariei Theresia îl dojenesc într-un ton totuși nu lipsit de simpatie și resemnare pentru stăruința și încăpățânarea sa „acatolică”.
Încă 6 citate
✦
S. m. Rar Persoană care este împotriva catolicismului.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
– Pl.: acatolici, -ce.
– Din fr. acatholique.
