ACATÍST s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACATÍST s. n.

BIS.

1. (Adesea urmat de determinări) Imn ortodox de mulțumire, închinat Fecioarei Maria, Sfintei Treimi, Sfintei Cruci și unora dintre sfinți și care se ascultă stând în picioare; p. ext. slujbă bisericească ortodoxă care cuprinde un astfel de imn.
  • 1640 Prav. Gov., 169r: Pravila chiliei … Acathistul 12 ațe. Paraclis 60 ațe.
  • 1701 Doc. Șch., I, 19: Preotul … îndată să înceapă sărindari cu acaftisturi și cu paraclise, încă și pre cale mergând, iarăș aceaste arme veț putea lua pentru învingerea vrăjmașilor văzuț și nevăzuț.
  • 1730 AXINTE URICARIUL, Cron., II, 278: Mare bucurie și părere de bine au fost tuturor când au aflat pentru scosul leșilor, cât făr-de îndemnarea nimenui, într-acea zi, seara, au tras clopotele la toate bisericile și s-au făcut paraclis și acathist.
  • 1770 Arh. Rom., I, 259/3: Așijdere și cuvioșii igumeni de pe la sf[intele] mănăstiri … să faceți de-a-purure necontenite rugăciuni cu letanii, acatiste și paraclise.
  • 1801 MICU, Acatist, în Șc. Ardeleană (2018), III, 1 121: Canonul acatistului spre lauda Preasfinției Născătoarei de Dumnezeu [Acatistul Precestii].
  • 1845 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 230: Domnul mieu! Văz că nu voi putea nici astăzi să-ți trimit „Tatăl nostru”-le apromise, deoarăce Consistoriul avut pentru moartea de azi a celui mai dinsus, cu prânzul, școală și vecernia cea lungă a Acatistului nu-mi lăsă destul răgaz ca să le lucrez, după cum mi-am propus.
  • 1848 ZILOT ROMÂNUL, Leatul, 256: O Preaslăvită, o Maică dulce! Dar cine poate slav-ați aduce … Îți cânt acathist și paraclise.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 GRIGORIU-RIGO, Med. Pop., II, 29: Acatist = Rugăciune făcută de preot către Maica Domnului. [Glosar]
  • ante 1963 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 451: Prin însăși ființa lui, prințul cerului cânta lauda bucuriei, acatistul Bunei Vestiri. Bucură-te, Fecioară!…
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 214: În prima jumătate a sec. VII a fost compus [în Bizanț] acatistul (akatisthos – imn „care se cântă în picioare”), exprimând mulțumiri Fecioarei pentru că apărase Constantinopolul în timpul asediului perșilor.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 120: În general, acatistul este caracterizat prin formă fixă: o succesiune de douăsprezece condace și icoase, fiecare icos încheindu-se cu o litanie.
(Adjectival)
  • 1959 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Feud., I, 391: Pe peretele răsăritean se zăresc, distribuite pe două rânduri, ilustrațiile Imnului Acatist.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 120: Într-un imn acatist sunt descrise de regulă diferite episoade din viața unui sfânt, sunt explicate unele sărbători etc.
Fig.
  • 1993 SÎRBU, Adio, II, 182: Ca întotdeauna înaintea nopții, o mierlă sau un scatiu de stâncă înălța delicatul său acatist de vecernie.
P. ext. Ilustrarea iconografică în 24 de scene, pe peretele din jumătatea de vest a pronaosului, a evenimentelor care au stat la baza alcătuirii Imnului Acatist.
  • 1979 SORESCU, Jurn., 1284: Pronaos: Pe lângă frescele religioase (asceții, viața Sfântului Ioan Botezătorul și Acatistul Maicii Domnului), [la Cozia] dai și peste portretul lui Mircea cel Bătrân.
Ironic Fals elogiu adresat unei personalități (politice); pamflet.
  • 1848 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., I, 82: Apoi cu cât mai vârtos noi, oameni fiind, să nu păzim o așa sfântă dreptate? Eu, nefiind îngrijit despre aceasta, fără mustrare am alcătuit următoriul Acatist, întru cinstea celui ce au vroit a se face vrednic unei asemene cuvântări.
  • <1910–1911> IBRĂILEANU, Ist. Lit. Mod., II, 255: Tot atunci se zice că ar mai fi scris „Mihail Sturdza, partida națională și comisia” și „Acatist al marelui Voievod M. Sturdza”: două pamflete, pe care d. Xenopol le atribuie lui Kogălniceanu.
  • 1914 ARGHEZI, Cortina, 215: Atâta biată lume stimabilă… se tot opintește zadarnic să ducă ceva la bună îndeplinire pentru a merita acatistele presei.
  • 1932 ARGHEZI, Portr., 166: S-ar putea umple pagina unei tablete cu un acatist de sufletul unui ministru de Agricultură, Zootehnie și Domenii?
  • 1947 ARGHEZI, Schițe, 405: Dacă plugarul înfățișează pe ogorul lui noblețea supremă a neamului omenesc, l-aș alege din peticul lui de grădină, pe bardul Tutoveanu, deputatul cel dintâi pe lângă Majestatea Sa Timpul, ca să-i ducă prinosul gângăvelilor noastre într-un acatist de frângere a inimii și extaz.
2. Acatistier.
  • 1673 ap. HEM, I, 126: Cel mai vechiu Acatist românesc tipărit este acel moldovenesc al mitropolitului Dosofteiu, ieșit … la Uniow în Galiția la 1673, în același timp cu Psaltirea în versuri. Titlul este curios prin amestecul limbei paleo-slavice cu româna: „Prečestnyĭ Akathistŭ”.
  • 1801 MICU, Acatist, în Șc. Ardeleană (2018), III, 1114: Acatist sau carte cu multe rugăciuni pentru evlaviia fieștecărui creștin. [Titlu]
  • 1840 RUS, în B. Contemp., III, 380: Slove curate cirilești se varsă … în Buda, în vărsătoria Universității, precum cele cu care s-au tipărit un „Acaftist”.
  • 1887 HEM, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1908 IORGA, Ist. Bisericii, I, 293: De la 1624 la 1640 teascurile lui Movilă lucrează … o sumă de cărți pentru slujbă … un Liturghieriu …, un Acaftist – două ediții.
  • 1921 DENSUSIANU, Lit. Rom. Mod., II, 298: Aceasta era ținta lui [Samuil Micu] principală când a scris gramatica sa, cum arătase și în Istoria românilor și în prefața la Acathist, unde îndemna să ne desfacem de tot ce amintea înrâurirea slavă.
3. (Mai ales la pl., în construcții cu a da, a face) Listă cu numele persoanelor pentru care se cere preotului să facă rugăciuni; pomelnic; concr. rugăciune citită de preot, la cererea unui enoriaș.
  • 1858 ORĂȘANU, Misterele, V, 10/12: Mume, fete, speriate, Ce pătimesc de amor, Vrând ca să mă îmblânzească, Să nu le vorbesc de rău, … Dau acatiste mereu.
  • 1885 DELAVRANCEA, în DA, I1, 12: Când e să cază pă capul omului pedeapsa neascultărei și a lăcomiei, cade, măcar d-ar da și zece acateste.
  • 1887 ap. HEM, I, 126: Am să dau acatiste pe la toate bisericile ca să te blasteme.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1895 BASSARABESCU, Pe drezină, 367: Mama lor, în dragostea ei nevinovată de a vedea fericirea fetelor, alergase de atâtea ori pe la cărturărese, dăduse atâtea acatiste, în zadar.
  • 1903 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 75: Spun popii din Târgoviște că nu e biserică din oraș la care să nu fi dat acatiste ca să-i facă nevasta băiat.
  • 1912 Snoava, II, 34: O soție se duse într-o zi la biserică ca să facă un acatist, pentru a tămădui boala bărbatului său.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 140: Maiorică atâta aștepta: să se pomenească cu maică-sa peșcheș, ar fi dat și acatiste și nu că îi era dor – el nici nu o cunoscuse – dar îi mai picau câteva luni ceva parale.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 202: Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutându-le.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 141: Păcatul lor se ispășea însă, mai curând decât prin rugi, milostenie și acatiste, prin țesătura firelor de soare concentrat.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 267: Și nu e vinere ori sărbătoare să nu dau acatiste și să nu mă închin la sfintele icoane.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1185: [Babele] aduceau în buzunare acatiste în care erau pomenite neamurile.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 138: Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă [mama] la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 153: Și-au poruncit Doamna de-au venit vlădica să-i cetească slujbe, mai dându-și acatiste pe la biserici.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 346: Am să dau acatiste, am să mă duc la babe, la ziar, la Cotroceni, tot!
P. anal.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, 30: Sosesc curieri, zbârnâie telefonul, se dau acatiste, ori te pomenești cu câte cineva că-ți ține calea pe uliță și-ți bate capul cu povești glumețe ori triste.

– Accentuat și: acátist (1887 ap. HEM, I, 125)

– Scris și: acathist.

– Pl.: acatiste.

– Var.: înv. acaftíst (pl.: acaftisturi), înv., rar acatést s. n.

– Din ngr. ακάθιστος, slavon. akathistŭ.

Referințe bibliografice:
1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 121; 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1926 CADE; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1975 DEX; 1981 DTO; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 D. Term. Muzic.2; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar