Înv. (Istoric) Numele unei populații care locuia în Acarnania; livr. acarnian.
- <1668–1670> Istorii, 25: Acii fiind trimis, ca de Dumnezeu, Amfilit acarnanul vrăjitorul, carile îi vrăjî cu stihuri.
- 1907 Conv. Liter., nr. 8, 818: Când (după 1261) a încetat lupta dintre Bizantini și Epiroți, același autor zice: „a încetat războiul apusean și tesaliot, înțeleg războiul cu Acarnanii și Etolii”; Tesalia deci e confundată aici cu Acarnania și Etolia.
- 1941 Răzb. Peloponez., 127: Aliații Atenei erau Chioții, Lesbienii, Platecnii, Mesenienii din Naupactos, cei mai mulți dintre Acarnani, Corcirienii, Zacintienii și alte cetăți tributare răspândite în diferite țări.
Încă 2 citate
– Pl.: acarnani.
– Din gr. Ἄκαρνάν, -ᾶνος.
