Înv. (Istoric) Locuitori din cetatea grecească Acanthis; acantieni.
- <1668–1670> Istorii, 367: Pentru acesta [Artaheu] foarte să mâhni Xerxis și îl îngropă cu mare cinste; și toată oastea făcură gropnița. Acestuia, lui Artaheu, îi făcu și jărtvă acanthii.
- 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I, 86: Satrapii ce se afla într-acele locuri, între care Maomet, Iza și fiiul lui Usgur cu acanții i-au întâmpinat și au ucis mulți din ei.
Încă un citat
– Var.: acánthi s. m. pl.
– Din Acanthos (n. pr.). Cf. gr. Ἄκ ανθο ς, lat. Acanthu s (n. pr.).
