Pop., înv., rar Faptul de a se acățăra.
- 1887 HEM, I, 124.
- 1908 Viața rom. (R.), nr. 7, 69: Arcul de triumf, cele două intrări din față, copacii pentru acățărat și îndoita îngrădire a pieții de serbare, străluceau în lumina orbitoare a 5000 de lampe.
- 1922 Ziarul șt., nr. 35, 410: La toate celelanle paseri de mai târziu dinții se îndoesc și dispar, iar degetele și ele nu mai folosesc la acățarat, căci rămân sub pielea care învelește aripa.
- 1938 SIMIONESCU, Fauna, 50: Degeaba își arată ea [veverița] toată destoinicia în acățărat și sărit; jderul nu se lasă mai prejos și nici pentru el nu e creangă cât de subțire de care să nu se poată ține.
Încă 3 citate
– V. acățăra.
Referințe bibliografice:
2023 DELR2 (delr.lingv.ro) s. v. cățăra.
