Pop., înv. Agățat; cățărat.
- 1889 Tribuna Sibiului, nr. 46, 1: Zărit-ai prin zăbrele Voinic înalt și chipeș acățarat de ele, Cum se uita la tine cu ochii să te soarbă.
- 1896 Gazeta de Transilv., nr. 162, 2: Lângă dânsul se afla Michel Samzun, acățărat de bord, dând un strigăt de alarmă, pe care-l înăbuși valul, care nu voia să-și lase prada.
- 1911 Mișcarea, nr. 185, 1: Noi nu vom lua act de aceste indicații biografice ca să nu-i mai spunem și „Somnanbulul de la... Pantelimon!”, căci nu l-am văzut acățarat pe uluci și pe ziduri!
- 1913 Mișcarea, nr. 98, 1: O nepotrivire revoltătoare persista între ceea ce era și ceea ce voia să fie. Și totuși, c-o îndirjire feroce, [State Dragomir] masacra rolurile. Se svârlea ca tigrul în spinarea autorilor, își împlânta ghearele în coastele lor și, mușcându-i de ceafă, stătea acățărat de ei, până când se răsturnau la pământ, amândoi.
Încă 3 citate
– Pl.: acățărați, -te.
– V. acățăra.
Referințe bibliografice:
2023 DELR2 (delr.lingv.ro) s. v. cățăra.
