ABÚZ s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABÚZ s. n.
1. Înv. Întrebuințare greșită a unui lucru, mod incorect de a se folosi de o stare de fapt, de o situație etc., în măsură să producă prejudicii; faptă incorectă.
  • 1815 BUDAI-DELEANU, Excerptum, 580: La această pronunție [a lui e] au intrat un abuz neiertat, mai vârtos la muntenii noștri, cari prea ridică tonul, făcându-l mai asemene cu „a” chiar.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7.
  • 1844 NEGULICI, Educația, I, 77/9: Este adevărat că acum ne silim a împuțina aceste abuzuri prin oarecare îndeletniciri religioase.
  • 1846 NEGULICI, Educația, II, 74/17: Abuzul facultăților noastre nu e nicidecum o lege a naturii.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.

2. JUR. Încălcare a legalității, încălcare a unor drepturi, norme sau tratate; concr. faptă ilegală; ilegalitate; grecism înv. catahrisis.
  • 1829 Curierul Rom., nr. 69, 2942/31: Neîngrijirea și abuzurile (catahrisurile) vor fi pedepsite după toată strășnicia legilor.
  • 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I, 74: La 1787, Nicolai Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățiri în oștire, hotărând și lefile slujbașilor și precurmând abuzurile ce se introduseseră.
  • 1857 BOLLIAC, Art. Polit., 130: Prințul străin este singurul leac de a scăpa de abuzurile trecute.
  • 1861 ap. B. Contemp., V, 141: Românii numai așa vor fi mulțumiți și vor sprigini ministeriul, dacă s-o da Cancelaria în mâna de român, având odată și noi o bază și un spriginitoriu drept naintea Împăratului, care să descoperă toate abuzele.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1891 URECHIA, Ist. Rom., I, 115: Țeara era datoare să dea Turciei... preste 439. 500, sumă importantă care țeara trebuea să o plătească pe lângă spesele atât de sporite ale administrațiunei și justiției, sporite prin creațiunea de lefi, cari în mintea lui Alexandru Ipsilante aveau să împuțineze abuzurile funcționarilor.
  • 1929 FILITTI, V. Org. Adm., 30: Față cu manifestările tot mai accentuate de nemulțumire, din sânul chiar al boierimii celei mari conducătoare s-au ridicat glasuri împotriva abuzurilor.
  • 1937 SADOVEANU, Pub., II, 134: Cu vremea, oamenii liberi... au devenit pradă abuzului, au devenit singurul element impozabil.
  • 1939 PAVLESCU, Ec. Bresl., 206: E mai probabil că o grea criză se abătuse asupra pieței Botoșanilor, cauzată de ocupația rusească și depopularea țării prin abuzurile și cumplitele jafuri ale armatei de ocupație.
  • 1944 PRODAN, Transilv., 97: Întorcând foaia, iobagii se plâng de darea împăratului, de metodele de încasare, execuțiile, abuzurile.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 36: Termenul oficial, „Das Toleranzpatent” (13 octombrie 1871), introduce în ideologia și limbajul epocii un element efectiv nou, modern, în contrast evident cu un întreg trecut de abuzuri și persecuții religioase.

✧ P. anal.
  • 1907 CHENDI, Period., VI, 180: Acestui abuz și acestei încercări de a angaja pe scriitori în serviciul unuia sau altuia dintre partidele politice trebuie să se pună capăt.
✧ Sint. JUR. (Din fr. abus d’autorité) Abuz de autoritate | (Calc după fr. abus de pouvoir) Abuz de putere | Înv. Abuz din puternicie = delict săvârșit de un funcționar sau de un organ administrativ prin depășirea atribuțiilor sale.
  • 1837 SĂULESCU, Hronol., I, 16/19: Ca toți muritorii făcând abuzu din puternicia sa cerească și pământească, pentru a i se pune stavila eccesului se ridică asupra sa opoziții.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 64: Sunt agenți provocatori aceia cari, prin daruri, promisiuni, amenințări, abus de autoritate sau de putere, uneltiri culpabile, vor fi provocat la o infracțiune sau vor fi dat instrucțiune spre a o comite.
  • 1935 ARGETOIANU, Îns., I, 127: Consiliul de revizie a casat sentința fără trimitere la alt consiliu de război decât numai pentru delictul de abuz de putere care nu putea trage după sine decât cel mult 6 luni închisoare, fără pierderea gradului.
  • 1937 Enc. Agr., I: Reglementarea abuzului de putere constituie un mare progres în evoluția dreptului de libertate individuală.
  • 1945 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, I, 158: De vreme ce trebuia să pledeze în contra a ceea ce era dator să considere ca un abuz de putere al Curiei Romane, nu era nimic mai firesc decât să ia partea conciliului în contra Papei.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 76: Aceste abuzuri de putere [ale vătafilor de plai], deși în ordinea firească a administrației, luau uneori forme atât de alarmante, încât vornicia simțea nevoia să intervină.
  • 1993 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 211: Am cunoscut de aproape situația nenorociților, condamnați prin abuz de putere la o prelungire de pedeapsă.
  • 2005 Rev. Sociol., nr. 16, 391: Violența este un abuz de putere, fiind legată, aproape întotdeauna, de o poziție de putere și de impunerea acestei puteri.

✧ P. anal.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 476: Sunt un om bolnav: faci un abuz de putere.
✧ Sint. JUR., EC. (Din fr. abus de position dominante) Abuz de poziție dominantă = comportament al unei companii care își folosește poziția dominantă pe piață pentru a elimina concurența.
  • 2004 MO, nr. 288, 47: În absența unei justificări obiective, un refuz reprezintă de obicei un abuz de poziție dominantă pe piața de acces.
✧ Sint. JUR. (Calc după fr. abus de confiance) Abuz de încredere = delict constând în însușirea, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui bun mobil încredințat unei persoane cu obligația de restituire.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 275: Disposițiunile art. 307 se vor aplica și la casul de abus de încredere urmat între persoanele acolo arătate.
  • 1890 Cod. Pen. (1864) – Dispoz., 273: În delictul de abus de încredere, când valoarea pretinsă achitată escede suma de 150 lei vechi, proba testimonială e inadmisibilă.
  • 1953 BO, nr. 166: Abuzul de încredere săvârșit în paguba avutului obștesc se pedepsește cu închisoarea corecțională de la 6 luni la 4 ani.
  • 2003 MO, nr. 896, 5: Autorul excepției consideră că legea creează astfel o discriminare a delapidatorului în raport cu autorul unei infracțiuni de abuz de încredere sau gestiune frauduloasă.

✧ P. anal.
  • 1935 SADOVEANU, Paștile, 165: S-ar fi cuvenit să fii la poarta verde, pentru delictul care se cheamă abuz de încredere.
  • 1946 CIOCULESCU, Caragialiana, 299: [Scrisoarea] cuprindea câteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu; ... deși nu le socotesc nereproductibile, mă sfiesc să le transcriu, ca nu cumva procedarea să treacă drept abuz de încredere.

✧ Sint. JUR. Abuz în serviciu | Abuz de funcție și atribuții = delict comis de un funcționar în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.
  • 1991 Viața Medic., III, nr. 60, 1: Nicio definiție ambiguă nu va fi permisă, tocmai pentru a putea preîntâmpina paralelismul, imixtiunea, abuzurile de funcție și atribuții.
  • 1992 MO, nr. 244, 271: Sunt incompatibile cu calitatea de împuterniciți... persoanele care, potrivit legii, au fost condamnate pentru... abuz în serviciu.
  • 1997 DIACONESCU, Infracțiunile, I, 250: Tot astfel, pătrunderea agenților publici în domiciliul unei persoane, în afara cazurilor ori cu nerespectarea regulilor prevăzute în legi, constituie o infracțiune de care ne vom ocupa mai târziu – abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. abus de droit) Abuz de drept = delict constând în exercitarea unui drept prin prejudicierea drepturilor celorlalți.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 8: Printre principalele tendințe ale Dreptului actual se poate observa... o apropiere între Drept și Morală. O găsim în dezvoltarea dată de jurisprudență obligațiilor naturale precum și în teoria abusului de drept, creată de doctrina recentă.
  • 1967 Analele Univ. Iași – Șt. Soc., vol. 13, 165: Abuzul de drept în practica noastră juridică [Titlu].
  • 2013 IGNĂTESCU, Abuzul, 90: Referitor la instituția abuzului de drept, în prezent se impune o sinteză între teoria finalistă și teoria existenței greșelii (culpei), fără însă a se confunda abuzul cu răspunderea civilă delictuală, deoarece natura răspunderii generată de săvârșirea unui abuz de drept va fi determinată de însăși natura dreptului exercitat abuziv.

✧ Sint. (Din fr. abus sexuel, calc după engl. sexual abuse) Abuz sexual = a) manifestare de excese în viața sexuală (în afara moralei creștine).
  • 1894 IBRĂILEANU, Add., 524: Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă tipărită, va plăcea, va fermeca pe burghezi, cari din pricina trândăviei și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar cari totuși voiesc cu orice preț să mai jertfească Venerei – căci trebuie să petreacă.
  • 1909 SLAVICI, Scrieri Pedag., I, 488: Viața sexuală are sfințenia ei, și abuzurile sexuale ni se par urâte numai câtă vreme sfințenia aceasta rămâne neatinsă.
  • 1915 Viața rom. (R.), nr. 1-3, 228: Analogie: chelia la bărbat, provocată uneori de abuzuri sexuale.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 4, 237: Mi se pare că în H. G, Wells am citit odată constatarea ca orientalul este cel mai strălucit om la 20 de ani și un ratat la 30, din pricina felului cum își irosește energia, prin abuzuri sexuale și viață nesocotită.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 466: Hipertrofia de prostată poate fi prevenită prin evitarea cauzelor care duc la congestionarea prostatei, ca: excesele de mâncare, abuzurile sexuale, viața sedentară, constipația etc.

b) JUR. Delict constând în întreținere de relații sexuale impuse prin constrângere fizică sau psihică.
  • 1990 Rev. Psih., nr. 36-37, 193: Istoria diverselor probleme și necazuri sexuale oferă ... o explicație pentru cei care întâmpină dificultăți în dezvoltarea atitudinilor și deprinderilor necesare pentru realizarea intimității, situație care conduce la abuz sexual.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 292: De la 25 de metri, o vecină bine îndoctrinată de teoriile despre incestul infantil și abuzul sexual masculin, vede scena și denunță imediat ceea ce își imaginează că vede, direct la poliție.
  • 2011 MO, nr. 174, 3: Este interzisă difuzarea oricăror indicii care ar putea duce la identificarea minorului ... în situația în care acesta este victimă a unui abuz sexual.

✧ Loc. adv. Prin abuz | Printr-un abuz = în mod abuziv.
  • 1775 ap. SION, Ist. Țării Rom., 121: Și văzând sântele monastiri ale țerei și pe preoții servitori ai religiei supuși prin abus a da dări la visteria țerei, am suprimat aceasta ca lucru necuviincios.
  • 1852 Cond. Pen., 35/18: Comandirul, care prin abuz va da pe soldații cei buni de front între cei nedestoinici sau jumătate destoinici, se va degrada.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, III, 58: Prin abuz și înșelând țara, regele și-a însușit întreaga putere în stat.
  • 1997 CRIȘU, Ordonanța președ., 163: După o scurtă perioadă, practica juridică a abandonat acest punct de vedere, revenind la primul, potrivit căruia ordonanța președințială este admisibilă în vederea restituirii unor bunuri mobile luate prin abuz.

3. Folosire excesivă sau fără măsură a ceva (în măsură să aducă prejudicii); exces (2).
  • 1837 EPISCUPESCUL, Ape Met., 13/24: Petrecând în vălmășeală de foloasele lui cele adevărate, dă mulțimea patimilor, a eresurilor și a abuzurilor lui de strecăciune, depărtat de orânduiala viețuirii.
  • 1841 ALECSANDRI, Modista, 316: Faci abuz de tinerețea dumitale.
  • 1843 EPISCUPESCUL, Oglinda înțel., 285/22: Cei proști defaimă religia în locul abuzurilor ei, cei înțelepți o îndreptez din strâmbăturile ei, iar cei cuvioși sufletești, culeg roadele, iar nu surcelile ei!
  • 1844 Curier a. sexe, V, 314: Adesea [Euripide] a făcut un abus cu sentințele și cu tiradele sale philosophice.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 FĂTU, Ape Min., 34/21: Acest fel de dușă [de ploae mare] este folositor la slăbăciunea nervilor, care rămâne după abuzurile venerice și după alte desfătări.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 80: Aceste abuzuri [abstracțiunile duse la extrem și subtilitățile inutile ale scolasticilor] ... explicabile în Evul Mediu nu mai au nicio scuză de când se cunosc textele adevărate ale logicii aristotelice.
  • 1913 ARGHEZI, Cortina, 89: Interpretarea bună a suferit mai mult din partea doamnei Giurgea, printr-un abuz de ingenuitate.
  • 1932 BOTTA, Pub., 240: Abuzul de elemente locale a creat buchetul de romane în serie (mai târziu, filme), în care, invariabil, ninsorile unei ierni decorative se scutură peste eroi.
  • 1934 IONESCU, Pub., II, 100: Păcatul poeziei lui Jebeleanu e vechi …: sonoritate goală, abuz de plasticitate (imagine pentru imagine, independentă de sensul lăuntric, nesubordonată și neintegrată în niciun principiu superior de ordine).
  • 1934 NOICA, Mathesis, 69: Abuzul acesta de ficțiuni și de fantastic, chinuirea spiritului cu balauri și cu toți monștrii apocalipsului n-au servit, poate, la nimic.
  • 1934 PAPACOSTEA, Sofiștii, 8: Abuzul însuși, pe de o parte, propaganda lui Socrate, de alta, au început să provoace degradarea.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 173: Am arătat abuzul care se face cu expresia „cuvânt balcanic”, termen care nu explică nimic.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., I, 211: Chiar atunci când, din punct de vedere sintactic, prezența lui „care” e justificată, abuzul trebuie evitat.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 51: Asta se cheamă abuz de găzduire.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 11: Iată, fără abuz de amănunte, câteva dintre caracteristicile acestei limbi, necesare cititorului pentru o mai corectă înțelegere a textului.

✦ Consum excesiv de mâncare, băutură etc.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 113/5: Cele mai mari vătămări a[le] stomahului se fac prin abuzul în mâncare și băutură.
  • 1888 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 31: Abuzul berii însă tâmpește mintea, încarcă corpul cu o grăsime nesănătoasă și-l dispune la trândăvie.
  • 1925 IORGA, Ist. Comer., 304: Se face uz și abuz de mirodenii, al cărui fum se suflă în barbă, la primire, la masă.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 89: Mai mult ca 3 ceșcuțe de cafea pe zi alcătuiește ceea ce se cheamă un abuz.
  • 1946 S. MARIN, Carte de bucate, 5: Abuzul alimentar sistematic poate determina apariția altor boli.
  • 1991 Viața Medic., nr. 2, 1: Nimeni, de foarte mult timp, nu se bate pentru renunțarea la fumat, pentru evitarea abuzurilor bahice și, mai nou, pentru prevenirea diferitelor forme de drogomanii.
  • 1992 D. Enc. Psihiatr., IV, 320: Abuz de droguri.

– Scris și: abus.

– Pl.: abuzuri și înv., rar abuze.

– Din fr. abus, lat. abusus.

Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1966 DN2; 1975 DEX; 1983 D. Dr. Proces.; 1986 MDE; 1997 D. Dr. Muncii; 1997 D. Dr. Privat; 2000 D. Drog.; 2007 D. Dr. Civ. (2007); 2011 DELR, I; 2011 DICR.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar