Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABUNDÉNȚĂ s. f.
1. Grad mare, exces de manifestare a unor acțiuni, a unor sentimente etc. ale oamenilor; exces de fapte, lucruri etc. rezultate în urma unor acțiuni umane.
  • 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., 126: Locul la care năvălescu iaste devletul chesaricescu, unde cât bișug și câtă abondanță și câtă materie de a gândi și a cugeta veri cine ce va vrea.
  • 1858 FILIMON, Pub., 294: Această operă … va trece de o compozițiune grandioasă și originală … precum și de o mare abundență armonică de un colorit dramatic.
  • 1867 MAIORESCU, Crit., I, 35: Magica figură ... poetul a creat-o din abundanța inimei sale.
  • 1869 HASDEU, Pub., II1, 188: Articolul de fond și cele două corespundințe, asupra cărora atragem toată atențiunea lectorilor noștri, îmbrățișează cu o abundință de culori și de detalii toate preocupațiunile zilei.
  • 1889 Lupta, nr. 860, 1: D. N. Bibescu … este unicul poate care întrunește cele două calități cari sunt separate, anume abondența frazei, coloritul cu logica și argumentarea.
  • 1911 ARGHEZI, Spini, I, 138: Cooperativele sătești se desfac și se ruinează din lipsa solidarității și prin abondența omnipotentă a invidiei.
  • 1923 PHILIPPIDE, Orig. Rom., I, 5: O abundanță de nume romane se găsește la comandanții oștirilor din Imperiul de Răsărit.
  • 1930 Grai și suflet, IV2, 396: Prilej de abundență bibliografică [citarea părerilor despre istoria românilor], dar și de aprecieri care surprind când cercetările altora sunt reduse la nimic.
  • 1932 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 284: St. J. Perse e dintre acei care, în scrisul literar francez, atât de gâtuit prin tradiție, au fost vrednici să atingă un maximum de abundență poetică.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, II, 120: Inteligența modernă suferă de ceea ce Platon numește pleonexie, de pletoră, de abundență și de aviditate de cunoștințe ... toate într-o cantitate enormă, covârșitoare.
  • 1975 România Liter. (S.), nr. 48, 9: Prozatorul și-a inventat o limbă proprie ... eliberându-și deplin gustul pentru fantazare istorică, abundanță descriptivă, violență.
  • 1977 PAPU, Din clasicii, 117: Potențialul dispozițional al poetului, redat prin termenul gând, oscilează, deci, pe o întreagă gamă intermediară, între abundența preaplinului și golul complet.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 182: [Piesele lui Ion Luca] mă cuceriseră nu atât prin tehnica zisă a construcției … ci prin vigoarea limbajului dramatic, prin puritatea limbii, prin frâna lucidă asupra invaziei lirice (echilibru între abundența metaforică a lui Blaga și uscăciunea lui Sorbul) și prin vitalitatea caracterelor.
  • 1997 Ist. Lb. Liter., 44: Stilul administrativ s-ar defini, în linii mari, printre altele ... prin abundența formelor de viitor și prin preferința acordată frazelor ample, cu relațiile complete de subordonare.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 85: Fenomen tipic secolului al XVIII-lea: circulația, abundența și intensificarea difuzării presei începe să pătrundă și în această zonă de periferie a „Europei luminate”.

2. Cantitate mare, bogăție de produse materiale sau de produse ori fenomene ale naturii; belșug, îmbelșugare; prisos (1).
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond. I, 125r/45: Abondanță [=] adică bilșug, îmbelșugare, ceea ce e dă prisos, piste trebuință.
  • 1837 SĂULESCU, Hronol., I, 81/10: Marele Alecsandru împăratul Macedoniei ca fiul lui Joia Amonia purta un corn de aur. Având a se însemna abundația seau îndestularea se figurează un corn plin de bunuri numitu cornucopia.
  • 1842 ASACHI, Lex., I.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1875 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 154: Când are lipsă atunci Austria, ca fiecare stat prevăzător, desființează toate barierile de la graniță, face calea largă ca să atragă la sine grânele. În anul trecut însă a fost abondență.
  • 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 9: [Danubiul] curgea accumulându-și producțiunile de la ambele poluri și răspândind abondanța, înavuțirea, prosperitatea.
  • 1891 BACALBAȘA, Pub., II, 25: În societatea pe care o întrevedem noi ... abundența în producție ar fi un bine, în loc să fie, ca astăzi, o nenorocire.
  • 1895 Lupta, nr. 2 505, 2: Milioanele de bestii urâte și periculoase, deslănțuirea uraganelor, repeziciunea și abondența ploilor … l-a[u] făcut să caute a se ascunde.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 24: Regiunile muntoase și deluroase ... sunt semănate cu biserici de lemn a căror existență, în timp și în spațiu, se explică prin abundența materialului lemnos.
  • 1947 ARGHEZI, Buc., 576: Județul Dolj, fostul grânar al României vechi (32 de județe), nu mai are din grădinile lui de mare abundență, o lingură de miere.
  • 1958 Agrotehnica, I, 142: Prezența și abundența apei freatice depind de cantitatea precipitațiilor, de permeabilitatea solului și a stratelor inferioare, de relief.
  • 1999 PALER, Memorie, 70: Abundența de aur și pietre prețioase e incomparabil mai puțin demnă de uimire decât bărcile sparte, din lemn primitiv, cu care faraonii își închipuiau că vor călători după moarte.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 137: Pentru prima oară în istorie, idealul tipului uman care domină lumea, omul modernității recente, este banal – omul satisfăcut de abundența tuturor produselor tehnic imaginabile.

✧ P. ext.
  • 1871 SLAVICI, Scrieri Pedag., II, 26: Îndestulirea economică e numai momentană; ea nu este decât atunci, când producțiunea și consumțiunea sunt congruente. Această congruință e însă numai momentană, căci în momentul următori micșorează consumțiunea, productul său mărește abundanția trebuințelor.
✧ Loc. adv. Din abundență | În abundență | Cu abundență = în cantitate mare; mult (2); cu asupra de măsură.
  • 1837 SĂULESCU, Hronol., II, 444/10: Sup neutralitatea înărmată a nordului se înainti comerțul ... și numărătoarea țirculă în țeară cu abondație.
  • 1854 BARASCH, Ist. Nat., I, 72: Cristalele de gips ce se găsesc în abondință în carierile de plastru, în formă de cruce ... sunt foarte clevabile, adică lesne să despartă în fețe (lame) fine și paralele.
  • 1854 ZALOMIT, El. Filos., 148/22: N-am vărsa cu abundanție fericirea asupra vieței omului ce se sacrifică pentru umanitate.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 35: Acolo cresc acele fiice rumene și bele ca niște roze, fragete și grațioase întocmai ca niște flori ce cresc pe muscele și în vârful munților, de unde răspândesc cu abondanță dulcele lor profum.
  • 1860 FILIMON, Nuv., 308: Amatorul de jocuri la noroc găsește în mic toată confortabilitatea cafenelelor dupe bulevardele Parisului, adică biliarde în abondanță, domino, table, șah.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1888 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 34: Ca să putem avea aceasta [sănătatea] în abundență, trebuie îngrijit ca aerul închis din odăi ... să fie cât se poate de des primenit prin deschiderea ferestrelor.
  • 1896 TURCU, Escursiuni, 37: Peștera de la Dâmbovicioara … într-adevăr merită a fi cercetată și privită mai de-aproape, pentru admirabila și măreața ei formațiune și pentru multele stalactite, ce se află în abundanță în peștera aceea.
  • 1908 PANU, Amint., I, 56: Un servitor vine și deschide ușile unei mari sale din fund; acolo erau servite în abondență ceaiuri, cafele cu lapte, chocolate.
  • 1913 ARGHEZI, Timpuri, 138: Partidul Liberal nu mai este partidul revoluției și, în ultimul timp, cu toată abundența în sânul lui de inteligențe și de bunevoinți, ceea ce îl deosebea de orice alt partid era numai eticheta și tradiția.
  • 1929 A. HOLBAN, Călăt., 506: Scriitorul normand a găsit în abundență modele și întâmplări pentru romanele lui.
  • 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 47: La Craiova, pâinea se găsește în abundență – încă o dovadă de buna noastră organizație economică.
  • 1957 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 205: Elementarismul imaginilor lui Agârbiceanu se regăsește din abundență și până la identificare, în această proză studiată … și salvată doar de vigoarea realismului ei fundamental.
  • 1979 Studii, nr. 5, 988: Așa cum rezultă cu abundență din bibliografie, rosturile editoriale ale Arhivelor Statului sunt date mai cu seamă de publicarea unor folositoare volume.
  • 1983 PAPU, Motive liter., 21: La Creangă, mai cu seamă în Harap-Alb, se află diseminate din abundență ... mostre de absurd al imaginii.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 164: N-aș fi ajuns desigur Vice-președinte al Consiliului de Miniștri ... dar este de neînchipuit să nu fi fost utilizat și plătit din abundență, ca atâția alți specialiști.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 320: Copii romane după statui grecești și sarcofage etrusce împodobeau din abundență marile saloane cu candelabre din sticlă venețiană.

✧ Expr. (Calc după fr. Corne d’abondance) Cornul abundenței | Corn al abundenței | Înv. Corn de abundență = simbol al bogăției și al prosperității, reprezentat printr-un corn umplut cu fructe și cu flori; p. ext. sursă, izvor de bogăție.
  • 1830 CĂPĂȚINEANU, Mitol. Rum., 51/26: O zugrăvesc pe Flora ... țiind în brațe un corn d-abondență (îmbilșugare) plin de flori.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 125r/48: Cornul abondanței [=] cel dă unde curge toate cele bune.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 189: Spre sud se vede efigiul prosperității ținând în mână cornul abondenței.
  • 1895 DELAVRANCEA, Discursuri, 204: Nu i-am servit [pe C. A. Rosetti și pe Ion Brătianu] când țineau în mâni onorurile și cornul abundenței.
  • 1902 TOCILESCU, Monum., I, 430: Zeus ... stă pe jumătate întins pe kline; în mâna dreaptă ține un phial, în cea stângă un corn de abundență.
  • 1946 PERPESSICIUS, Menț., V, 60: Cum așteptam, cu fiecare toamnă, cornul de abundență al ciorchinilor și fagurii de poame aurii, cu fiecare nouă toamnă literară așteptam și rodul de poeme al d-lui Ion Pillat.
  • 1981 România Liter. (S.), nr. 3, 9: Cuvintele ies, țâșnesc, curg ca dintr-un corn al abundenței.
  • 1985 Magazin, nr. 1 449, 3: Natura este departe de a ne fi livrat toate brevetele de care dispune, un adevărat corn al abundenței.
  • 2010 MO, nr. 227, 11: Stema comunei Coșereni se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat, alcătuit din nuiele de argint. În partea superioară, în câmp roșu, se află un corn al abundenței, culcat spre stânga.

3. EC. Stare a unei economii avansate caracterizată prin menținerea unei cantități suficiente de mărfuri astfel încât cererea să poată fi satisfăcută; p. gener. stare a economiei în care cantitatea foarte mare de produse, servicii și informații reprezintă motorul dezvoltării.
  • 1976 GOLIANU, Dialectica, 47: Modelul „societății post-industriale”, prezentat de A. Touraine, nu diferă prea mult de „societatea abundenței”, concepută de J. K. Galbraith, de „societatea post-industrială” în viziunea lui Daniel Bell și de alte variante teoretice de acest gen.
  • 1981 ZAMFIR, Filoz. Ist., 261: Limita dezvoltării industriale o constituie realizarea abundenței.
  • 2001 D. Economie, 255: Dacă o ţară produce mai mult de două bunuri, abundenţa capitalului comparativ cu forţa de muncă nu presupune neapărat ca exportul să depăşească importurile de capital intensiv.

4. CHIM., ASTRON. Compoziție chimică (medie) a unui element (rocă, meteorit), a unui corp ceresc (Pământul, Soarele) sau a întregului Univers.
  • 1977 D. Astron.
  • 1988 An. Astron., 50: Analizând abundența relativă a nucleelor în atmosfera solară se poate constata că, în afară de protoni care domină net, celelalte nuclee, care mai pot avea un rol semnificativ, sunt cele de heliu, carbon, azot, oxigen și neon.

5. FIZ. Raportul dintre numărul de atomi ai unui anumit izotop sau amestec de izotopi ai unui element dat și numărul total de atomi ai acestui element.
  • 1957 LTR2, I.
  • 1973 I. URSU, Energia, 105: Masa atomică, Ma, este media ponderată a maselor Mi ale izotopilor componenți ai unui element, față de abundența (concentrația, în procente) ci în care se găsește acel izotop în amestecul natural al izotopilor elementului respectiv.

6. ECOL. Indice procentual care reprezintă raportul dintre numărul de indivizi ai unei specii și cel al tuturor celorlalte specii existente, într-o biocenoză, pe unitatea de suprafață.
  • 1962 DER, I.
  • 1965 MORARIU, Bot. Gener., 569: Abundența este un caracter care arată numărul de indivizi dintr-o specie raportați la totalul plantelor din porțiunea de suprafață luată în considerare.

– Pl.: înv., rar abundențe (1862 PONTBRIANT, D.).

– Var.: înv., rar abundánță, înv. abondénță, abondánță, abundínță, abondínță, înv., rar abundáție, abondáție, abundánție s. f.

– Din fr. abondance, lat. abundantia, it. abbondanza. – Abundință, abondință, cu românizarea sufixului.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1972 D. Fiz.; 1975 DEX; 1978 D. E. Șt.; 1980 D. Bot.; 1982 D. Ecol.; 1993 D. Enc., I; 2001 D. Ec.2; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2007 D. Elt.; 2011 DELR, I, 8.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar