1.
Adj. POLIT. (Despre manifestări ale omului) Care promovează sau îndeamnă la abținerea de la exercitarea
dreptului de vot.
- 1885 România Lib. (C.), nr. 2 240, 1: Agenții stăpânirii au jucat un rol deplorabil ... prin propaganda anti-apanagistă și prin manifestul abstenționist, care a slăbit mult creditul politic al partidului.
2.
Adj., s. m. și f. POLIT. (Persoană) care se abține de la exercitarea dreptului de vot.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1907 Viața Rom. (R.), nr. 3, 543: Peste un milion de abstenționiști a răspuns de astă dată la apelul partidelor.
- 1907 Viața Rom. (R.), nr. 3, 545: În alegerile actuale au participat peste un milion de alegători indiferenți, abstenționiști, care au venit să îngroașe rândurile mai ales ale nuanțelor liberale.
Încă 2 citate
✦
P. ext. Indiferent, neutru.
- 1939 SCRIBAN, D.
3.
Adj. Rar Abstinent (1).
- 1916 ZAMFIRESCU, Pub., II, 213: Miliardarul american, când îmbătrânește, redevine om păcătos, plin de reumatisme, vegetarian, abstenționist, iar visul său este o capră care să-i dea lapte proaspăt.
– Pronunțat: -ți-o-.
– Pl.: abstenționiști, -ste.
– Din fr. abstentionniste.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 1978 DN3; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3; 2011 DELR, I, 7.
