Tranz. Înv., rar (Cu sens neprecizat, probabil) A înșela, a amăgi.
- 1870 ap. B. Contemp., II, 229: Nu voi să zic că nu e bine și atâta, voi numai să arăt că guvernele ne cunosc foarte bine și știu la timp cum să ne abspeisolească.
– Prez. ind.: abspeisolesc.
– Cf. germ. abspeisen