Înv., rar Amestecat cu absint.
- 1822 DRLU, I.
- 2004 OIȘTEANU, Ordine, 114: Este puțin probabil ca domnitorul Racoviță Cehan să fi consumat vin dres cu frunze și flori de pelin (Artemisia absinthium); „vin absintat”, cum îl numea Constantin Caracaș pe la 1820.
Încă un citat
✧
Fig.
- 1914 VINEA, Pub., I, 71: Cu toate acestea, Paul Verlaine n-a fost rău ... El avea acea admirabilă putere de resemnare care-l făcea să declare cu un accent de blândețe abia absintată: „Nu mai am decât o mamă: asistența publică”.
– Pl.: absintați, -te.
– Var.: absintiát, -ă (scris și: absinthiat 1822 DRLU, I; 1871 LMD, I) adj.
– Din fr. absinthé. – Absinthiat < lat. (vinum) absinthiatum.