ARHIT. Care aparține absidei (2), care se referă la absidă.
- 1939 Arh. Olt., XVIII, 162: Meșteșugul pictorului de a se sluji de hemisfera absidială pentru desfășurarea concentrică a nuanțelor de albastru … poartă pecetea unei măestrii care devine cu el clasică.
- 1957 LTR2, I, 16: În arhitectura creștină occidentală, capela absidială e o capelă care are legătură directă cu absida centrală.
- 1964 DER, II, 783: Planul absidal (dreptunghiular) cu boltă în leagăn a dispărut, păstrându-se însă multă vreme cel pătrat, cu numeroase variante.
- 1967 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Eur., I, 155: Un exemplu de clădire perfect centrală, dominată de o cupolă sprijinită pe patru stâlpi masivi, și proptită de semicalotele care acoperă cele patru spații absidale grupate în jur ... înconjurate la rândul lor de un deambulator circular, e ruina catedralei din Zvarthnotz.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 381: Fațada, părțile și în special întreaga parte absidală a domului [din Monreale] sunt ornamentate cu arce (în stil arab), de calcar și piatră de lavă, sprijinite pe coloane grațioase cu capiteluri corintice.
Încă 4 citate
– Pl.: absidiali, -e.
– Var.: absidál, -ă adj.
– Din fr. absidal, absidial.
Referințe bibliografice:
1961 DN; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2009 DEX2; 2011 DELR, I, 7; 2015 Form. Cuv., IV, 100.
