Transilv., Ban. Față de masă; reg. măsăriță (1), înv., reg. pânzătură (2); p. ext. bucată de pânză în care se înfășoară ceva (pentru transportat).
- <1780-1801> MICU, D.
- 1928 PAȘCA, Gl. Dial., 250: Faini sunt țoacănii de la abrosu tău.
- <1929-1938> ALRR – Transilv., III, h 353/368, 400, 429.
- 1934 L. COSTIN, Gr. Băn., II, 34: Pune bine abrosu.
- <1962-1968> NALR – Criș., II, h 378/176.
- 1998 D. Mitol. Pop., 278: „Meșteru” merge în zori de zi la holdă, acolo se dezbracă de haine până nu a răsărit soarele, recită un descântec, iar cu abros, adică față de masă, adună roua de pe holda vecinului sau a altuia și o scutură pe holda lui.
Încă 5 citate
– Pl.: abrosuri (1960 Lexic Reg., I, 7) și abroase (1960 Lexic Reg., I, 67).
– Var.: abrús (pl.: abruse <1929-1938> ALRR – Transilv., III, h 353/315, 316, 401, 402; <1962-1968> NALR – Criș., II, h 378/101, 102), obrós (pl.: obroase <1929-1938> ALRR – Transilv., III, h 353/317) s. n.
– Din magh. abrosz.
Referințe bibliografice:
1951 Cum vorbim, nr. 6, 27; 1967 TAMÁS, Etym. Wb.; 1966 SECHE, Ist. Lexicogr., I, 24.
