Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
1.
Prescurtare, în scris sau în vorbire, a unui cuvânt, a unui titlu etc.; scurtare1 (I 1), astăzi rar abreviație, abreviatură. Cf. abrevia (1).
- 1859 Dâmbovița, nr. 16, 643/45: Abreviări de inscripțiuni romane.
- 1862 PONTBRIANT, D., 4.
- 1863 Românul (Z.), 20 iunie, 537: Votantul are obicei a scrie numele în abreviare.
- 1884 Contemp. (R.), nr. 18, 718: [În dialectul aromân] în loc de una sau ună, se zice prin abreviare ’nă.
- 1890 Adevărul (G.), nr. 609, 2: Iată într-un mod incomplect ce sunt asociațiile sau, cum le zic ei și sunt bine cunoscute sub această abreviare: A, ale studenților francezi: foarte tinere, dar deja foarte înaintate.
- 1893 DDRF, I, 29.
- 1896 ȘĂINEANU, D., 3.
- 1910 Luceafărul (R.), nr. 2, 52: Atât știu eu că a rămas, în afară de corespondența extinsă și de multele notițe și abrevieri, care sunt deocamdată fără un folos real.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 48: Abrevierile cele mai capricioase se întrebuințează de persoane spre a exprima simpatia sau dragostea față de cineva ... de ex. „Veta” din „Elisaveta”.
- 1970 Form. Cuv., I, 152: Abrevierea cuvintelor sau a termenilor unei formații în vederea creării compusului are un caracter selectiv și convențional.
- 1979 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I1, 185: Celelalte lucrări citate în mod abreviat vor fi ușor identificate prin consultarea „Bibliografiei”, care cuprinde titlul lor întreg și lămurește metoda de abreviere.
- 1981 ELIADE, Jurn., II, 406: De două luni, scrisul e un chin. De aceea, când sunt silit să iau câteva note sau să redactez o pagină, două, mă mulțumesc cu semne și abrevieri; din păcate, după câteva zile majoritatea acestor semne ajung indescifrabile.
- 1982 DS: O abreviere formată din inițiale.
- 1986 DUMITRIU, Eseuri, 80: Toate definițiile care introduc simple cuvinte, definițiile prin abreviere, definițiile convenționale, definițiile semnelor sau ale simbolurilor sunt definiții construite prin accident și trebuie să fie utilizate cu prudență.
- 2005 GALR, I, 93: Substantivele comune (analizabile ca fiind) compuse prin abreviere (tip de formație relativ recent, cu model străin) pot fi alcătuite din inițialele constituenților.
- 2008 MUNTEANU, Lexicol. Bibl., 498: În acest text manuscris din secolul al XVI-lea, celălalt element al teonimului evanghelic central apare de asemenea frecvent ca abreviere (Ic).
- 2013 DGS: Dicționarul are o listă cu abrevierile folosite de autori.
Încă 16 citate
✧
Fig.
- 1981 LIICEANU, Politropia, 126: Spre deosebire de celelalte forme simbolice ale spiritului, de știință în special, care reprezintă o abreviere a realității, arta reține individualul fenomenelor.
2.
Rar Scurtare, reducere a unei perioade din desfășurarea unei acțiuni.
- 1862 PONTBRIANT, D., 4.
- 1922 VIANU, Coresp., 74: În 3-4 semestre, dacă te simți pregătit, ceri abrevierea stagiului pe baza diplomei tale universitare și cererea nu poate să nu-ți fie admisă.
Încă un citat
3.
A. PLAST. Rar Racursi.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 230: Racursiul sau abrevierea formelor prin proiectarea lor în plan se folosește atunci când axul principal al obiectului nu mai este paralel cu fondul, ci este mai curând perpendicular pe el.
- 1972 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Eur., II, 160: Abilitatea cu care a realizat Correggio problemele abrevierii perspectivice îi depășește cu mult [pe înaintași].
Încă un citat
– Pronunțat: -vi-e-.
– Pl.: abrevieri.
– Var.: înv. abreviáre s. f.
– V. abrevia.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I, 4; 1913 DA, I1, 6; 1931 CADE, 3; 1939 SCRIBAN, D., 59; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3; 2011 DELR, I, 6.
