1.
S. m. Funcționar al cancelariei papale, însărcinat cu redactarea unor documente și cu rezumarea
cererilor primite.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 161/30: Abreviatori, secretari în canțileria Papei, carii alcătuiesc conțepturile brevurilor ... Papei, 72 la număr.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 361: A studiat mai întâi, ca să-și facă o carieră, dreptul canonic, la Bologna. Astfel pregătit, a intrat în serviciul Curiei Papale, în rândurile „abreviatorilor”, în care calitate a călătorit mult, mai ales în Franța și în Germania.
- 1972 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Eur., II, 16: [Brunelleschi] în 1432 se stabilise în Roma ca „abreviator” (un fel de secretar) în cancelaria papală.
- 1979 Studii, nr. 10, 1 952: În scurt timp avea să ajungă la Roma în rândul colaboratorilor papei Pius al II-lea (Enea Silvio Piccolomini) care l-a numit abreviator apostolic.
Încă 4 citate
2.
S. m. Persoană care prelucrează și prescurtează textele unui autor; înv. prescurtător, rezumător.
- 1860 HASDEU, St. Lingv., I, 30: Însă, chiar dacă Eutropiu ar și fi, prin vro minune, întocma cumu-l doresc zișii doctori ardeleni, și atunci încă, ce ar putea un abreviator din suta a 4-a în alăturare cu un șir de scriitori, contimpurii împrejurărilor?
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1876 Columna, nr. 6, 266: Acești abreviatori distrug scrierile citaților autori, căci puțini se mai ocupau apoi de a copia imensele volumuri originale, mulțumindu-se cu prescurtările lor, adesea greșite din ignoranța și chiar din rea credință a copiștilor.
- 1883 Rev. Ist. Arheol., I, 325: Borghesi și Mommsen, întemeiați pe un excerpt rău făcut de Xiphilin, abreviatorul lui Dio Cassius, susțin că Severus, după legațiunea din Syria, a fost trimis să guverneze Bithynia.
- 1887 ODOBESCU, Scrieri, 247: Dacă în privința lui istoria tace sau abia îngână în prescurtare câteva din faptele sale, am putea zice că, de fiecare din acele fapte, precum și pentru altele multe trecute cu vederea de abreviatorii istoriei lui Traian, numeroase monumente plastice ale Antichității vin a împlini seceta de documente scrise.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3
- 1983 Studii, nr. 4, 374: Un abreviator târziu, dar inteligent, va spune că [Hadrian] a organizat instituțiile palatului, statului și armatei într-o formă nouă.
- 1989 Studii, nr. 6, 588: Afirmația abreviatorului târziu Eutropius ... consemnează doar consecințele firești ale depopulării masive a Daciei în urma îndelungatelor războaie.
Încă 10 citate
✧
(Adjectival)
- 2010 PETOLESCU, Dacia, 290: Aceste cesiuni teritoriale, deosebit de umilitoare pentru Imperiu, sunt cât se poate de laconic expediate de cei doi scriitori abreviatori ai istoriei romane (Eutropius, Festus).
✧
Glumeț
- 1933 ARGHEZI, Buc., 108: Interpelând amabilitatea unui specialist de la Societate, am căzut de acord că sistemul american, reputat abreviator, a lungit apelul cu douăzeci și cinci la sută.
3.
Adj. Care se referă la abreviere, care ține de abreviere.
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 153: Aceste inițiale abreviatoare nu pot figura pe 2 rânduri, adică o literă la finele unui rând și cealaltă la începutul rândului următor.
- 1931 ARGHEZI, Semne, IV, 16: Satisfacția lor de a repeta monoton numele de botez și de familie plus inițiala tatălui, însoțită de un punct abreviator, dovedește o autoadmirație de Narcis.
Încă un citat
✧
Fig.
- 1924 ARGHEZI, Cortina, 265: Artistul Iancovescu a dat întreprinderii Teatrului Mic ritmul și avântul complex al personalității lui abreviatoare.
– Pronunțat: -vi-a-.
– Pl.: abreviatori, -oare.
– Var.: înv., rar abreviatóriu, -ie (scris și: abbreviatoriu, -ie 1871 LMD, I), abreviătór, -oáre (1862 PONTBRIANT, D.), abreviătóriu, -ie (1862 PONTBRIANT, D.) adj.
– Din fr. abréviateur, it. abbreviatore.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1966 DN2; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 64; 2011 DELR, I, 6.
