Prescurtat, scurtat2 (1).
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., I, 20/23: Puntul se pune ... după cuvinte abreviate.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 842: Din aceste semne abreviate ieși modul scrierii hieratice și demotice egiptene, de unde emană și alfabetul siriac, fenician, grec, latin.
- 1861 GHICA, Art. Șt., 303: Acest râu [Streia] care se aruncă în Marosh din sus de Deva este vestit prin orașul Sarmisegetusa, al cărui nume pare a-l fi păstrat, corupt sau abreviat.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1871 LMD, I.
- 1894/1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 154: Acest sigil, pe lângă numele abreviat, ... are și data de 1797.
- 1897 Gazeta de Transilv., nr. 72, 3/3: Astfel, pentru învățarea temeinică a istoriei patriei în mod abreviat și cronologic era suficient să ascultăm cu luare aminte esplicările popei.
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 152: Niciun cuvânt abreviat nu poate sfârși printr-o vocală.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 1029: Autorul utilizează un simbolism care nu este decât un limbaj abreviat, destinat să ușureze scrierea, să sublinieze analogiile și simetriile.
- 1970 Form. Cuv., I, 152: Ordinea în compus a termenilor abreviați de cele mai multe ori corespunde celei din formația de bază.
- 1975 I. GHEȚIE, Baza dial., 421: Manuscrisul reproduce o versiune abreviată a „Octoihului” bucureștean din 1746.
- 1977 ELIADE, Jurn., II, 276: Uneori nu izbutesc să descifrez grafia abreviată și mutilată.
- 2010 PETOLESCU, Dacia, 194: Numele abreviat al legiunii apare pe un bloc de calcar descoperit în zidul de incintă al cetății dacice de la Grădiștea de Munte.
Încă 12 citate
✧
P. ext.
- 1902 Adevărul (G.), nr. 4 612, 2: O enumerare abreviată a faptelor sale penale... este necesară.
- 1929 SEBASTIAN, Pub., I, 513: Publicul are atunci prilejul să afle într-o schiță precisă și abreviată punctele cardinale ale unei vieți și ale unei opere.
- 1932 PAPADAT-BENGESCU, Drumul ascuns, 484: Tratamentul era din ce în ce mai abreviat și progresele mai accentuate.
- 1938 BOTTA, Trântorul, 56: Am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 209: E destul să ne gândim la tehnica abreviată a desenului lui Grigorescu, adevărate notații mnemotehnice, la linia sa rapidă, fugară.
- 1977 PAPU, Din clasicii, 104: Greierul ... este numai litera abreviată, care exprimă sufletul concis și direct atât al întregii naturi, ... cât și a celui ce o cântă.
- 2002 LIICEANU, Ușa, 178: În această perioadă am trăit, dintr-un punct de vedere esențial, ediția abreviată a vieții în general și, pe fundalul ei, risipa și eșecul de până acum al propriei mele vieți.
Încă 6 citate
✧
(Adverbial)
- 1869 CIPARIU, Gram. Lb. Rom., I, 117: Cei vechi [romanii] scriau „cosol” și abreviat „cos”, în loc de „consul” etc.
- 1915 GALACTION, Pub., I, 230: Răspundeau, la apel, militărește, abreviat, energic. Cel mai mic din colonie, numai de 7 ani, era cu ochii încă plini de somn și n-apucase să se îmbrace bine.
- 1979 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I1, 189: În note, lucrările sunt citate, abreviat, prin primele sau cele mai revelatoare cuvinte din titlul lor.
Încă 2 citate
– Pronunțat: -vi-at.
– Scris și: abbreviat, -ă (1871 LMD, I).
– Pl.: abreviați, -te.
– V. abrevia.
Referințe bibliografice:
1955 DL, I; 1958 DM; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 64.
