1.
Adj. (Despre corpuri sau materiale dure, cu structură și formă specifice) Care are proprietarea
de a eroda, a prelucra prin frecare.
- 1942 N. P. CONSTANTINESCU, Enc. Tehn., II, 9.
- 1948 Nomenc. Prod., I, 64: Produse de roci sedimentare: ... Nisip ... abraziv.
- 1949 IOANOVICI, Tehnol. Mec., 333: Pietrele de polizor se fabrică din corund și carbură de siliciu, care sunt substanțe abrasive de duritate foarte mare.
- 1957 LTR2, I, 14: Abrazarea se efectuează manual sau mecanizat, fie cu un abrazor (unealtă abrazivă), fie cu pânză, hârtie, pastă sau pulbere abrazivă.
- 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 55: Am transformat blana năclăită într-un fel de pastă abrazivă.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 161: Discurile abrazive pot avea poziție orizontală sau verticală, iar viteza lor de rotație depinde de piatra ce trebuie fasonată.
Încă 5 citate
✧
Fig.
- 1976 Viața Rom. (R. US), nr. 10, 41: Dacă vom stabili o strategie curativă de tip abraziv [în domeniul tratamentelor psihiatrice], ... vom obține adesea ceea ce ne-am propus.
- 1995 COMĂNESCU – DOBRESCU, Ist. Franc-mason, III, 75: Cei care l-au cunoscut îl descriu drept un om arogant, abraziv, rece, distant și criptic.
- 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 331: Să deschidă ușa de fier forjat și să se oprească-n fața casei în ruine, ascultând șuierul înspăimântător al timpului abraziv, al timpului ce înghite iubirea și ura.
Încă 2 citate
2.
S. n. Substanță dură în stare de pulbere ori sub formă compactă, folosită pentru curățarea
și prelucrarea suprafețelor unor corpuri, piese etc.
- 1949 LTR, I.
- 1972 PALER, Memorie, 107: Umezit continuu, sicomorul are proprietatea să se dilate irezistibil, putând astfel să disloce granitul. Acesta mai trebuia șlefuit cu abrazive și dus la Nil, unde așteptau plutele.
- 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 108: Masele granulare de corindon ... au duritate mare și se folosesc ca abraziv.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1967 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 32: Oamenii nu sunt educabili pe toate fețele lor, unele se lasă șlefuite până la os, altele sfidează orice abraziv!
– Scris și: abrasiv.
– Pl.: abrazivi, -e.
– Din fr. abrasif.
Referințe bibliografice:
1953 D. Tehn.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1969 D. Medic. (1969), I; 1972 D. Term. Tehn.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2007 D. Medic. (2007); 2008 NDU; 2011 DICR; 2011 DELR, I, 6.
