1.
Înv. Adept al unei mișcări religioase apărute în sec. al XVIII-lea, care accepta numai
tradițiile de pe vremea patriarhului biblic Abraham (= Avraam).
- 1842 ASACHI, Lex., I.
2.
Persoană care făcea parte dintr-un vechi trib iudaic din Canaan considerat a fi descendent
din patriarhul Abraham (= Avraam).
- 1937 Rev. Fundat., nr. 2, 643: Rolul «Terachiților», care promovau cultul lunar pare a avea o imensă importanță, dacă admitem un raport etnic între Terachiții din textele de la Ugarit și Abrahamiți.
- 1961 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 192: În afara informațiilor surprinzătoare referitoare la istoria omenirii, în genere, săpăturile din Israel aduc precizări însemnate în legătură cu împrumuturile substanțiale făcute de urmașii măruntului trib al abrahamiților din patrimoniul religios al cananeenilor.
Încă un citat
✦
(Adjectival) Înv. Referitor la patriarhul biblic Abraham (= Avraam); care ține de vechea tradiție iudaică; abramian.
- 1926 GALACTION, Varia, 198: La câtă vreme după Abraham scrie Moise tradițiile abrahamide?
– Pl.: abrahamiți, -te.
– Var.: înv. abrahamíd, -ă adj.
– Din germ. Abrahamit, fr. Abrahamite. – Abrahamid < fr. abrahamide.