1.
JUR. Înv. Anulare a unor prevederi legale, acte normative etc.; abolire (2), desființare, suprimare (1), pop. ștergere (2).
- 1831 ASACHI, Regul. Org. Mold., 2/12: Pentru aboliții sau desființări [Titlu].
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 KOGĂLNICEANU, Orat., I1, 155: Toate privilegiurile, scutirile sau monopolurile de clasă sunt desființate pentru totdauna în statul român. O lege specială va preciza amărunțimile acestor abolițiuni.
Încă 2 citate
✦
Înv. Absolvire de pedeapsă, de către autoritatea judiciară competentă, a unui pârât, fără
anchetarea acestuia.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 141/12: Aboliție se numește dritul Ocărmuirei de ierta pe un vinovat fără vreo cercetare și fără a se încredința de vinovăția sau nevinovăția pârâtului.
- 1862 ANTONESCU, D.: Abolițiunea era altădată un act prin care principele absolvea de crimele său pre un culpabile (diferește de grațiare în aceea că se face înainte de a se fi determinat pedeapsa).
Încă un citat
2.
Eliminare, desființare, scoatere din uz a unor sisteme socio-politice, doctrine, obiceiuri
etc.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1850 BĂLCESCU, Coresp., 222: Comuniștii noștri aci sunt nemulțumiți că n-am cerut aboliția proprietății, a rentei etc.
- 1853 KOGĂLNICEANU, Intr., 491. Religia cristiană au conlucrat și ea la aceasta, introducând în lume o morală mai curată, răspândind în suflete o sămință mai vie de dreptate și de frăție; dară ar fi a se mărgini într-un examen superficial dacă s-ar atribua numai cristianismului meritul aboliției sclăviei.
- 1856 TEULESCU, Cesar, 73: Dară chiar plebea, prin mizeria sa rămâind indiferentă la abolițiunea datoriilor, se afla în contra proscrisului, îngrozită de incendiul și imaginata foamete a Romei.
- 1851 STAMATI, D.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 713: Mulți au vrut să ne asuprească că, cu abolirea titlurilor fără foncțiuni, am abolit boieria. Aboliția boierismului vine de la fanarioți și de la Rusia, făcând să piară boierii și să le ia locul ciocoii, cu cari se pot servi mai bine.
- 1861 BOLINTINEANU, Coresp., 26: „Independența belgică” reproduce un art. din „Le Pays”, prin care zice că principele Cuza, nemulțumindu-se numai cu dobândirea Unirii, va să surpe suzeranitatea Porții, cere aboliția ministerului responsabil și altele multe.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1865 GHICA, Conv. Econ., IV, 116: Acum să venim și să cercetăm prin răciune care este metoda care ar avea mai multă eficăciune pentru abolăciunea acestor trei rele.
- 1867 CANELLA, Vocab., 2: Neuzitarea unui lucru ajunge a deveni o aboliție, dar se cere un act pozitiv pentru abrogare.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1872 GHICA, Conv. Econ., V, 164: A fost un timp când trebuia mare îndrăzneală și abnegațiune unui român ... ca să vorbească sau să scrie ... despre drepturile românilor, despre viitorul și aspirațiunele lor, să pomenească de desființarea robiei, de împroprietărirea clăcașilor, de abolițiunea protectoratului, de redobândirea autonomiei, de unire.
- 1881 GHICA, Scris., 222: Abolițiunea robiei, desființarea glebei și a clăcei, abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor ... sunt victorii ale libertății.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1908 CHENDI, Period., VII, 163: „Principele” aceste ale ilustrilor Golescul și Eliade erau următoarele: crearea de școale, fondarea unui ziar, aboliția monopolului tipografic.
- 1986 MUȘAT, România, 320: Astfel conservatorii au respins în mod global proiectul de constituție oficial, nefiind dispuși să admită „abolițiunea dreptului de proprietate”.
Încă 20 citate
✧
P. ext.
- 1867 CANELLA, Vocab., 4: Vedem că interesul particular operă cu ardoare la aboliția memoriei unor fapte rușinoase, dar timpul singur vine să abolească tot, și glorie, și desonoare.
- 1887 România Lib. (C.), nr. 3 009, 3: Asemenea momente lucide ... îi vin de câte două-trei ori pe zi, după cari iarăși recade în completă abolițiune a simțurilor.
Încă un citat
– Pronunțat: -ți-u-.
– Var.: înv. abolíție, înv., rar abolăciúne, aboliciúne (1851 STAMATI, D.) s. f.
– Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU; 2011 DELR, I, 5; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 64.
