1.
S. m. și f. Adept al aboliționismului.
- 1839 Gazeta de Transilv., nr. 20, 781/30: Pentru aceea, pomenita soțietate hotărî următoarele: ... a deschide o corăspondință cu aboliționiștii în America, Franța și în alte țări.
- 1853 CODRESCU, Coliba, I, 48/32: În Statele Unite ... aceste societăți, a cărora membri se numesc „aboliționiști”, țin adunări publice și redigiază scrieri și giurnaluri spre a pregăti opinia în contra sclaviei.
- 1862 ANTONESCU, D., 13: Aboliționiști se numiră părteanii antiservilismului în America.
- 1871 LMD, I.
- 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 410: Aboliționiștii se cheamă acea partidă politică în America, care cerea desființarea robiei negrilor.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1904 Enc. Rom., III, 1 169: Democrații se sprijineau pe aristocrații de la sud cari țineau sclavi, iar republicanii unioniști ... se răzimau pe statele de la nord, unde se forma partidul aboliționiștilor (contrari ai sclavagiului).
- 1950 Viața Rom. (R. US), nr. 12, 262: În „Drumul Libertății” el [Howard Fast] face la un moment dat un portret idilic, necorespunzător, bancherului „bun”, aboliționistul Isac Went.
Încă 7 citate
2.
Adj. Care se referă la aboliționism; care aparține aboliționismului.
- 1853 CODRESCU, Coliba, I, 48/39: În Moldova, guvernul, dând libertatea robilor săi și ai clerului și menind un capital anual pentru rescumpărarea țiganilor particulari, este, prin urmare, aboliționist.
- 1892 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 22: Și cu cât ajungea sclavajul mai de prisos – și chiar vătămător economicește –, cu atâta creștea și mișcarea aboliționistă, care s-a sfârșit prin desființarea robiei.
- 1898 Adevărul (G.), nr. 3 225, 1: Pornind de la egalitatea înaintea legei, femeile aboliționiste susțin, cu drept cuvânt, că niciun stat nu are dreptul de a împrejmui libertatea individuală a unei femei.
- 1958 Viața Rom. (R. US), nr. 1, 198: Gânditorul american [Ralph Waldo Emerson] a ținut să sprijine activ mișcarea aboliționistă, încă în perioada ei de început.
- 1976 SOLOMON, M. Twain, 139: Mergând pe această cale, el [Mark Twain] va ajunge, de pildă, să-i atribuie lui Walter Scott vina de a fi dezlănțuit Războiul Civil între Nordul aboliționist și Sudul sclavagist.
Încă 4 citate
✧
P. ext.
- 1927 Viața Rom. (R.), nr. 7, 408: Rezultatele practice ale viitoarelor legiuiri referitoare la combaterea boalelor venerice nu pot fi prevăzute. După unii autori, între care, Fantl și Willheim, apărarea prin mijloacele coercitive preconizate de sistemul aboliționist nu vor da rezultatele dorite.
– Pronunțat: -ți-o-.
– Pl.: aboliționiști, -ste.
– Din fr. abolitionniste, germ. Abolitionist, engl. abolitionist.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 64.
