ABOÁLĂ s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABOÁLĂ s. f.
Pop. Numele eufemistic al epilepsiei.
  • 1887 HEM, I, 102: Asemenea teroare românul o resimte numai doară denaintea epilepsiei, pe care de aceea o și numește în același fel: a-boală sau a-nevoie.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1896-1913> RĂDULESCU-CODIN, Lit. Pop., I, 503: Sfînta Miercuri de astăzi, Cosma și cu Damian, Chir și Ioan, Vracii Maichii Precistii, Cu bucinua bucinat în toate părțili și a adunat de la N[umele] Toată spaima, Toată frica ... Tot dăochiu, Toată aboala.
  • 1910 VÎRCOL, Gr. Vâlcea, 88: Aboală, boala rea. [Glosar]
  • 1944 CANDREA, Folc., 240: Epilepsie: boala copiilor; boală (Brașov); boală rea, boală sfântă; baiu cel rău (Maramureș); aboală, stropșală, stropșitură, năbădăi, alte-alea, anevoie, poceală.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, II, 356: În descântece, Anarghirii capătă adesea puteri supranaturale ... Ei au puterea să alunge „aboala și zăpăceala”.

– Scris și: a-boală.

A[cea] + boală.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 248; 2013 DGS.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar