1.
Înv. Persoană care locuiește; locuitor (II 1).
- 1871 LMD, I.
2.
JUR. Titular al dreptului de abitație (2).
- 1917 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., III, 64: Astfel, dreptul de uz și de abitație, deși bănesc, nefiind susceptibil de cesiune (art. 571, 573 C. civil), nu poate fi cedat de creditorii uzuarului sau abitatorului.
- 2007 D. Dr. Civ. (2007), 193: Astfel, dreptul de uzufruct se stinge prin dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăți ... dreptul de abitație se poate stinge prin întrunirea în persoana abitatorului.
Încă un citat
– Pl.: abitatori.
– Var.: înv. abitatóriu (1871 LMD, I.) s. m.
– Din lat. habitator, it. abitatore.
