1.
S. m. Înv. Abisinian (1); p. ext. persoană de culoare originară din Africa.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1864 BOLINTINEANU, Doritorii, 369: Strămoșul tău a făcut această biserică, adăpostește-te într-însa! Câțiva cavaleri turci îl goniră până la poarta curței bisericei; câțiva abisieni cutezară să treacă pragul.
- 1937 ARGHEZI, Tablete Cron., III, 175: Când delegația Italiei a părăsit o memorabilă ședință a Ligii Națiunilor, politica și războiul Romei păreau să aibă din partea României un adversar mandarin, secondat de un abisin.
- 1962 CĂLINESCU, Cron., 381: Ce-mi spune mie abisinul? Marmora e albă, anatomia artistică e un capitol al geometriei. Natura creată de artist este superioară naturii naturale.
Încă 3 citate
2.
Adj. Înv. Abisinian (2).
- 1888 România Liberă (C.), nr. 3 168, 3: Guvernul abisin va garanta libertatea comerțului.
- 1935 ARGETOIANU, Îns., I, 105: Neamul Românesc a publicat o notiță prin care sfătuia pe Filipescu să renunțe la apărarea Negusului, căci tot nu va obține președinția consiliului de administrație al telefoanelor abisine.
- 2003 Transilvania, nr. 7-12, 55: În cadrul bisericilor coptă, abisiană, iacobină, armeniană sau maronită din zilele noastre, putem găsi o formă atenuată de monofizism.
Încă 2 citate
– Pl.: abisini, -e.
– Var.: înv., rar abiseán, -ă (1839 VAILLANT, Vocab.), abisián, -ă s. m.
– Din fr. abyssin. – Abisean, cu schimbare de suf.
