BIOL. Care ține de abiotrofie, care se referă la abiotrofie; care prezintă caracteristici specifice abiotrofiei.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 159: [Atrofie] cerebeloasă, denumire generică dată unor boli cu caracter abiotrofic și evoluție subacută sau cronică, care determină o diminuare în volum a cerebelului.
- 1972 KREINDLER – V. VOICULESCU, Neurol., II, 209: S-a susținut de altfel că unele boli degenerative, cu alură abiotrofică, cum sunt Kuru, anumite boli animale transmisibile (scrapie) au o dezlănțuire virală.
- 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 756: Stările actuale vizează două modele terapeutice de ameliorare a oxigenării cerebrale și de restabilire a unei funcționări normale a celulelor cerebrale atinse de procesul abiotrofic.
- 2009 Viața Medic., nr. 52, 1: Dar, acum, în practica profesiei a întâlnit copii subnutriți, cu tegumente de „sărăcie” – abiotrofice.
Încă 3 citate
– Pronunțat: -bi-o-.
– Pl.: abiotrofici, -ce.
– Din fr. abiotrophique.
Referințe bibliografice:
1997 DN4; 2007 DEXI.
