BIOL. Care este lipsit de viață; incompatibil cu viața.
- 1914 MARINESCU, Pag. Alese, 41: În urmă e știut că spațiile interplanetare sunt străbătute de razele u LTRaviolete emise de soare, raze a căror proprietate primordială e de a fi abiotice, adică distrugătoare de viață.
- 1936 Conv. Liter., nr. 8-10, 331: Organismul e guvernat de sistemul nervos. E un adevăr pe care nu-l vor nega nici comuniștii. Dar când o parte din sistemul nervos se îmbolnăvește de „abiotică nevroză”, atunci viața sănătoasă și în comun a miliardelor de celule felurite se desorganizează.
- 1951 Fauna Îndrumător, I, 30: Distribuția protozoareler depinde de numeroși factori abiotici și biotici.
- 1979 ROGOZ, Ecol. Faunei, 9: Ecosistemele, ca expresie a conexiunilor indisolubile dintre biocenoze și mediul abiotic, reprezintă sisteme deschise autoreglabile.
- 1982 D. Ecol., 11: În ecologie cunoașterea avidității unui mediu de viață (apă, sol) prezintă o importanță deosebită în stabilirea calității factorilor abiotici cu care vin în contact organismele vii.
- 2003 MO, nr. 564, 4: Dăunător – orice agent de natură biotică sau abiotică capabil să producă vătămări pădurii.
Încă 5 citate
– Pronunțat: -bi-o-.
– Pl.: abiotici, -ce.
– Din fr. abiotique.
Referințe bibliografice:
1958 DM; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 144; 1975 DEX; 1978 DN3; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI.
