BIOL. (Despre medii, materii etc.) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii, pe
cale anorganică.
- 1955 CHIRIȚĂ, Pedol. Gener., 356: Primele organisme au fost heterotrofe, hrănindu-se cu materia organică abiogenă.
- 1980 BIBERI, Lumea, 258: Nevii ... care pot să apară oricând pe bază abiogenă.
- 1992 Rev. Chim., XLIII, 310: Formarea abiogenă a porfirinelor este un fapt de domeniul banalului.
Încă 2 citate
✧
(Adverbial)
- 1997 ȚEPELEA, Așteptând, 99: Printre realizările mai importante putem menționa descoperirea că, în anumite condiții, substanțe organice de felul celor existente în corpurile ființelor actuale se pot forma abiogen, adică fără ajutorul vieții.
– Pronunțat: -bi-o-.
– Pl.: abiogeni, -e.
– Din fr. abiogène.
Referințe bibliografice:
2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2008 DN10.
