1.
Înv., pop. Diminutiv al lui abia (I 1).
- 1838 POGOR, Henriada, 107: Plini de sânge, plini de rane, abieluța răsuflând, Au străbătut pânʼ la Luvra bătându-să și luptând.
- 1887 HEM, I, 95.
Încă un citat
2.
Înv., pop. Diminutiv al lui abia (II).
- 1893 Șezătoarea, II, 189: Agheluța esî băetu în lumi, și-i șirăt și rău.
✧
Loc. adv. Reg. D-abiuța = pentru scurt timp; puțin (7).
- 1895 LIUBA – IANA, Măidan, 111: La stână laptele-l închiagă în caș și urdă, adecă laptele să încălzește d-abiuța și în el să pune „chiag”.
– Var.: înv., rar abiúța adv.
– Abia + suf. -(l)uță.
Referințe bibliografice:
1872 BARONZI, Lb. Rom., I, 159; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1958 DM; 1972 St. Form. Cuv., VI, 124; 2006 NDU; 2011 DELR, I, 3.
