Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABERÁȚIE s. f.
1. ASTRON. Variație aparentă a poziției unui astru pe cer datorată mișcării Pământului în jurul Soarelui, în jurul axei proprii și faptului că lumina se propagă cu viteză finită.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 121/9.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1957 LTR2, I, 9: Ca urmare a aberației anuale, stelele par deviate în fiecare moment în sensul de deplasare al Pământului pe orbita lui.
  • 1977 D. Astron., 9: Un observator de pe Pământ, antrenat concomitent în trei mișcări diferite, distinge trei tipuri de a[berații]: diurnă, anuală și seculară.

✧ Sint. (Calc după fr. aberration de la lumière) Aberație a luminii | (Calc după fr. aberration des étoiles) Aberație a stelelor v. aberație (1).
  • 1866 DRĂGHICEANU, El. Cosm., 77: Prin observațiunea atentivă a stelelor s-a descoperit un fenomen curios numit aberațiunea stelelor, consistând într-o mutare aparentă comună tuturor stelelor.
  • 1972 D. Fiz., 9: [Aberația luminii] a fost descoperită de J. Bradley în 1728.

2. OPT. Deformare a imaginii unui obiect văzut prin intermediul unei lentile.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1949 LTR, I.

✧ Sint. OPT. (Din fr. aberration chromatique) Aberație cromatică = defecțiune a unui sistem optic care determină formarea de irizații pe margine.
  • 1949 LTR, I.
  • 1972 D. Fiz., 7: Aberația cromatică (cromatism) se produce datorită fenomenului de dispersie a luminii ce străbate mediile transparente (lentile, prisme etc.) din care este alcătuit un sistem optic.

✧ Sint. OPT. (Din fr. aberration de sphéricité) Aberație de sfericitate = defecțiune a unui sistem optic care se manifestă prin obținerea unor imagini deformate.
3. Abatere de la ceea ce este normal sau corect; absurditate (1), elucubrație (1), rătăcire (4); idee, noțiune, comportament aberant (1).
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 158/17: Înainte de ce Socrate regenerasă filosofia, mintea omenească se află dată în pradă caprițelor și aberrăciunilor sofistice.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1850 ALECSANDRI, Chirița în Iași, 619: Domnule, am ascultat toate aberăciunile câte le-ai debitat.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1863 ALECSANDRI, Rusaliile, 619: Domnule, am ascultat toate aberăciunile câte le-ai debitat fraților români, și fac aici declărăciune că ești un perturbator!
  • 1871 LMD, I.
  • 1874 KOGĂLNICEANU, Orat., II3, 387: Într-un moment de aberațiune, de slăbiciune, de furie, am comis un fapt care nu poate decât să fie rău și prin urmare mă osândesc eu însumi dându-mi demisiunea.
  • 1879 EMINESCU, Pub., II, 349: D. Boerescu ... e liber negreșit de a se face astăzi solidar cu aberațiunile politice ale colegului său de la Lucrările Publice.
  • 1881 MAIORESCU, Discursuri, II, 670: D-lor deputați, când s-a publicat acele amenințări, ne-am întrebat poate cu toții: este o aberațiune mentală ce se manifestă?
  • 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 228: Aicea însă glasul nostru se stinge în huiduielile și strigătele burgheziei: aberațiuni mintale, răzvrătiri, utopii, vreți să desființați temeliile sfinte ale societății: familia, statul, proprietatea, care prin firea lor sunt veșnice!
  • 1891 URECHIA, Ist. Rom., I, 159: Culmea derisiunii: regelui Franciei dă Austria trista misiune d-a termina diferendul ... Poate să fie o abherațiune mai mare!
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 DELAVRANCEA, Pub., 432: Nu ți se pare că din partea lor ar fi o aberațiune morală, și din partea d-tale un curaj imoral?
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1909 ZAMFIRESCU, Pub., II, 42: Niciodată, nimeni nu m-a auzit vorbind aberațiuni.
  • 1911 ARGHEZI, Arh. Lit., I, 341: Reproducem, pentru edificarea binecredincioșilor creștini și a colecționarilor de aberații teologice, prima pagină a acestei reviste.
  • 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 16: Baruțu nu încearcă nicio emoție. Îi lipsește, prin aberație, bunul-simț al meritului, patriotismul catalogului și civilizația matricolei generale.
  • 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 26: Încetați, vă rog, degeaba vă osteniți să mă convingeți de o aberație a dumneavoastră.
  • 1994 LIICEANU, Despre limită, 89: Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui.

4. MED. Abatere de formă, de structură și de funcție de la aspectul sau funcționarea normală a unui organ.
✧ Sint. GENET. (Calc după engl. chromosomal aberration) Aberație cromozomală / Aberație cromozomială | (Calc după fr. aberration chromosomique) Aberație cromozomică = anomalie care apare în legătură cu numărul sau structura cromozomilor.
  • 1969 D. Medic. (1969), I, 16.
  • 1969 D. Zootehn. Med. Vet., 191: Crossing-over ilegitim [=] Crossing-over-ul care se realizează la locuri neomologe și datorită căruia apar mutații cromozomale sau „aberații cromozomale”.
  • 1970 Analele Univ. Iași – Biol., vol. 16-17, 374: Analizând rezultatele din tabloul II, rezultă că la concentrația 0, 1% s-a mărit numărul de aberații cromozomice de 3, 5 ori.
  • 2007 D. Medic. (2007), 150: A[berația] c[romozomială] poate fi ereditară sau dobândită.

5. LINGV., ESTET. Deviere de la formele acceptate de normă.
  • 1868 ALECSANDRI, Coresp., II, 354: Lasă pe beoțienii-ardeleni să creadă că au descoperi cuadratura cercului, fiindcă unul din ei, într-o oră de aberăciune, a suferit de facere în elucubrăciunea ciunelui și a hultuit pe biata limbă română cu această monstruozitate!
  • 1897 COȘBUC, Scrieri, I, 30: Aberațiunile grămăticilor sunt elemente ale limbii române!
  • 1899 CHENDI, Period., I, 413: Să căutăm însă și explicația acestor aberațiuni estetice.
  • 1904 CHENDI, Foiletoane, 63: Aberațiile estetice de felul amintit, d. Macedonski le comitea și pentru a dovedi flexibilitatea limbei române.
  • 1904 CHENDI, Foiletoane, 237: „Ciune” s-a coborât în neagra veșnicie, pe urmele altor „aberăciuni” ale romanticilor noștri filologi.
  • 1923 PHILIPPIDE, Orig. Rom., I, 368: Aceasta e una din multele aberații … care-și află originea în expresiunile echivoce [Notă de subsol].

– Pl.: aberații.

– Var.: înv. aberațiúne (scris și: aberrațiune 1862 ANTONESCU, D.), aberațióne (scris și: aberrațione 1871 LMD, I), aberăciúne (scris și: aberrăciune), abderáție (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I), înv., rar abherațiúne s. f.

– Din fr. aberration, lat. aberratio, -onis.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1969 D. Zootehn. Med. Vet.; 1972 D. Fiz.; 1972 D. Term. Tehn.; 1975 DEX; 1978 D. E. Șt.; 1987 D. Enc. Psihiatr., I; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DICR; 2011 DELR, I; 2013 DGS.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar