Tranz. Înv., rar A duce cu sine în altă parte; a îndepărta.
- 1799 IORGOVICI, Obs. Lb. Rum., 177: Abducere [=] duce de aci.
- 1838 Curier a. sexe, II, 100.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 541: Fandare[a] … [este o] poziție a corpului în cadrul exercițiilor de gimnastică, în care membrele inferioare sunt abduse, unul dintre ele fiind în rotație externă și cu genunchiul flectat.
Încă 5 citate
– Prez. ind.: abdúc.
– Din lat. abducere.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1997 DN4; 2007 DEXI.
