GEOL.
1.
S. n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior; cultură aparținând acestui subetaj, caracterizată prin apariția primelor unelte rudimentare
de piatră; chelean.
- 1978 DN3.
2.
Adj. Care aparține abbevilianului (1); care se referă la abbevilian; care este specific abbevilianului; chelean.
- 2002 DN6.
- 2005 CÂRCIUMARU, Paleoliticul, 11: Faciesul abbevillian a fost identificat de către H. Breuil în 1932, în depunerile nivelurilor inferioare ale terasei înalte de 45 m a râului Somme la Abbeville (în nord-vestul Franței).
Încă un citat
– Pronunțat: -li-an.
– Scris și: abbevillian.
– Pl.: abbevilieni, -e.
– Var.: rar abvelián (2006 NDU) s. n.
– Din fr. abbevillien.
Referințe bibliografice:
1993 D. Enc., I; 2006 NDU; 2007 DEXI.
