1.
Înv. Persoană care se ocupa cu fabricarea sau vânzarea abalei3; p. restr. persoană care confecționa haine de aba3; înv., pop. abager, reg. piuar, abar. V. șalvaragiu, sumănar.
- 1642 Doc. Ist. Buc., 28: Și la văînzare aceștie moșie tăîmplatu-se-eu mulțe oamene bune și bătrăne anum[e] Dumentru diiacon ... Dumitru abageul, Iane abagiul ... și Manul habagiul.
- <1651-1652> DRH, B, XXXVI, 201: După vânzarea me, încă am pus și mare mărturie: Năneța dascălul și ... Vasilei abagiul.
- 1661 Doc. Buc. I, 122: Scriem și mărturisim cu această a noastră carte să fie de bună credință la măna jupunului Cernicăi abagiul den București.
- 1673 ap. PAVLESCU, Ec. Breslelor, 510: Vasilie tij brat, Stan sărariul ... Gligorii abăgiar ... Gheorghie abăgiul.
- 1679 Doc. Colțea, 49: Scris-am și mărturisim cu acesta al nostru zapis ca s[ă] hie de bun[ă] credință la mâna jupânului Dobre abagiul cum s[ă] se știe că am vândut dumnealui 1 locu de cas[ă] aicea în oraș în București.
- 1681 ap. HEM, I, 81: Casa lui Petco abagiul.
- 1713 ANTIM, Așez., 328: Și sânt aceștia [epitropii]: jupan Neacșul biv staroste, ... jupan Gheorghe abagiul sân Vasilie.
- 1719 Doc. Cantac., 204: Am mai plătit de l[a] mine la chir Zamfir Căm[ă]rașul ... Va fi păcat să mă mai prade ... și de la abagiu.
- 1756 St. Doc., V, 499: La Dima abagiul ot Ploiești.
- 1781 ap. URECHIA, Ist. Rom., II, 193: Nimenea din alte rufeturi să nu fie volnic ... să coase materii cu fir ... afară de rufetul abagiilor, cari au a lucra numai marfă de aba.
- c. 1790 St. Doc., XIV, 129: Dionisie monahu, Radu Popescu, diiaconu Dumitru, Costandin abagiu, Chialia Copila, Vasile Cruceriu.
- 1803 ap. URECHIA, Ist. Rom., XI, 283: Nimeni din alte rufeturi să nu să amestice la meștișugul lor [al boiangiilor], adică nici basmagiii, nici abagiii.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1850 St. Doc., XV2, 70: Această sfântă icoană s-au făcut cu cheltuiala isnafului abagiilor, la an 1850.
- 1858 SERRURIE, Poezii, 95: Lăsați-o dar să piară. Bărbat are-abagiu, De neam mojic el este, iar nu de celebiu.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- <1862-1863> FILIMON, Ciocoii, 64: A treia [uliță], acoperită cu scânduri ca bazarele din Stambul, era locuită numai de abagii și găitănari.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, III.
- 1893 DDRF, I.
- 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 150: Abagiii făceau tuzluci, pantaloni (nădragi), mintene scurte până la brâu.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- ante 1907 MARIAN, Hore, 156: Habagiul cu capace Toată noaptea nu-mi dă pace, Tot mă pișcă și mă trage Și mă roagă să-l sărut.
- 1926 FURNICĂ, Ind. Țării Rom., 141: Următoarele isnafuri erau în ființă în ambele Principate în anul 1820: lipscani, cavafi ... fainari, abagii, pânzari.
- <1930-1937> ALR, I, 1 729/727.
- 1933 MIHĂESCU, Rusoaica, 117: Cu ajutorul lui Marinescu, magazionerul, care fusese și abagiu în civilitate ... mantaua adormitului fu despuiată de magnifica ei căptușală.
- 1954 CĂLINESCU, St. Ist. Liter., 34: Sunt de neam prost ori de pripas, abagii, plăcintari, slugi.
- 1969 OLTEANU – ȘERBAN, Meșt., 135: Postăvarii și abagiii se întâlnesc, de asemenea, către sfârșitul secolului [al XVII-lea].
- 1976 SIMION, Scriit., II, 186: Foarte vii sunt și scenele de rezistență din Dealul Filaretului, cu participarea pânzarilor, abagiilor, opincarilor și a puținei intelectualități bucureștene.
- 1979 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I2, 109: La cererea debitorului, care se adresase Divanului, caimacamul Costache Caragea poruncește starostelui ... să pună creditorilor lui Pavel abagiul soroace.
Încă 30 citate
2.
P. gener. Reg. Croitor.
- <1929-1938> ALR (SN), II, h 521/848.
– Pl.: abagii.
– Var.: înv., rar abăgíu, abagéu, habagíu s. m.
– Din tc. abağy.
Referințe bibliografice:
1931 CADE; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II.
