Înv. Femeie care se ocupa cu fabricarea sau vânzarea abalei3; p. restr. femeie care confecționa haine de aba3.
- 1742 Cond. Mavrocordat, II, 470: Avut-au giudecată de față, înainte noastră, Manole neguțitoriul din Botoșeni, cu ștefan ficiorul abăgeriții.
- 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 128: Prima însemnare [din sec. XVII] poate fi interpretată și în sensul intrării directe în breaslă ..., probabil în abagerie, – în cazul în care am admite că Ioana abagerița și soră-sa Aftanasia trăiau în momentul în care fata și nepoata lor, Catrina, fu primită în breaslă.
- 1969 OLTEANU – ȘERBAN, Meșt., 276: Ca și în cazul altor meșteșuguri practicate de unele femei, și printre abagii se întâlnesc la Iași abagerițe [în sec. XVII].
Încă 2 citate
– Pl.: abagerițe.
– Var.: înv., rar abăgeríță s. f.
– Abager + suf. -iță.
