Pop. Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri
etc., care servește drept horn; bageac.
- 1910 T. ANTONESCU, Columna, I, 20: Forma lor rondă, acoperișul ascuțit și prins sus într-un inel, poarta de intrare și acele abagele de deasupra, sunt amănunte care nu numai reproduc imaginea reală a lucrului, dar o și caracterizează ca o construcție neoromană.
Încă 2 citate
– Pl.: abagele.
– Var.: abagícă (<1956-1958> Anchete dial. (ms), V, 28, 33, 35) s. f.
– De la bagea (cu a protetic). – Abagică, cu schimbare de suf.
