Fam.
1.
(Despre oameni) Care este cherchelit, ușor beat, amețit; băut, livr. grizat, îmbătat, tulbure (2), turmentat (2).
- 1967 UDRESCU, Gl. Argeș: Al meu mi-a venit acasă abțiguit țeapăn de la voi.
- 1981 V. MUȘATESCU, Contratimp, 118: Bătrânul, pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată beat, sau chiar măcar abțiguit ... arăta ca și cum abia atunci ar fi prins arțag.
- 1993 ȚEPENEAG, Roman, 44: Un alt țăran, probabil abțiguit, trântește un pahar care se sparge în zeci de cioburi pe dușumea.
- 1998 D. Arg.
Încă 3 citate
2.
(Despre date, texte, cifre) Care este modificat, falsificat.
- 1988 DEX – S, 1.
- 2007 DEXI.
Încă un citat
3.
(Despre oameni) Care a fost certat, criticat, lovit (superficial).
- 1988 DEX – S, 1.
– Pl.: abțiguiți, -te.
– Var.: reg. abțuguít, -ă adj. (1967 UDRESCU, Gl. Argeș) adj.
– V. abțigui.
Referințe bibliografice:
2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2007 D. Arg.2; 2009 D. Arg. Interl.; 2013 DGS.
