1.
S. n. Reproducere întocmai a unui text, desen, a unei semnături, a unei picturi etc., prin
copiere, fotografiere etc.; facsimilat.
- 1838 Foaie pentru minte, 311/37: Vezi un fac simile a MSS. L. nr. 62 din Parisnotă de subsol.
- 1842 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 192: Un facsimile de phalum afipt ca însemn public.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- <1861–1869> ODOBESCU, Ant. II, 385: Mi-a făgăduit că-ndată ce se vor așeza pietrele, îmi va trămite un facsimile de acea piatră.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., I, 230: Odobescu ne-a comunicat un admirabil facsimile în mărime naturală, unde se citește scris pe un singur rând circular.
- 1931 CADE.
- 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, 70: Îl sfătui foarte serios s-o publice în facsimil.
- 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 321: Stătea cu marele tom in-folio deschis în față; pe pagina facsimilului, un desen geometric cu multe linii.
- 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 41: Nu s-a simțit obligat s-o arate, s-o comunice în facsimil.
- 1977 RL, nr. 1031: Propun să se aibă în vedere o ediție în facsimil a tuturor manuscriselor poetului.
- 1981 CL, 93: Textul „Observațiilor”… e publicat paralel, în facsimile și în alfabet latin.
- 2000 LR, 451: Reproducerea diplomatică a textului să fie însoțită de editarea critică și, dacă este posibil, de facsimilul (sau facsimilele) lui.
- 2004–2005 Dacoromania (SN), 300.
- 2009 România Liter. (S.), nr. 40, 29: O carte foarte documentată, bazată pe texte inedite, scrisori, jurnale intime, facsimile și altele la fel.
Încă 14 citate
2.
Adj. Care se prezintă sub formă de facsimil.
- 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 314: Să te folosești de ediția facsimilă.
– Accentuat și: facsimíl (1956 DL II; 1958 DM; 1978 DN3; 2002 MDA, II.).
– Scris și: fac simile, fac-símile (1865 HASDEU, Ioan Vodă, 236, 1939 SCRIBAN, D.).
– Pl.: facsimile.
– Var.: facsímile s. n.
– Din fr. facsimile.
