JUR. Înv. (Mai ales la f. pl., în sint. Legi caducare, calc după lat. caducaria lex) Caduc2 (II 4).
- 1822 DRLU.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 297: Recăsătorirea nu a fost văzută cu defavoare, ba, chiar prin legile caducare, cei care nu se recăsătoriau erau loviți de anumite pedepse și incapacități.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 611: Cum obiectele lăsate în uzufruct prin testament nu întruniau întotdeauna aceste calități, s-a admis, în baza unui senatus-consult din timpul luiAugust sau al luiTiberiu, poate ca un efect al legilor caducare, în tot cazul ca o urmare a interpretării binevoitoare a testamentelor, că legatul va fi valabil și în acest caz.
Încă 2 citate
– Pl.: caducari, -e.
– Var.: înv. caducáriu, -ie (1822 DRLU) adj.
– Din lat. caducarius, -a, -um.
