Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CADAVÉRIC, -Ă adj.
1. Care este caracteristic, specific unui cadavru, care se referă la un cadavru; care provine de la un cadavru, de cadavru; cadavric (1), rar stârvitor, înv. cadavros (1), stârvos; p. anal. (despre mirosuri) care este fetid, pestilențial; cadaveros (1).
  • 1842 KRETZULESCU, Man. Îngr., 91, ap. URSU, Term. Șt., 161.
  • 1850 BREZOIANU, C. Agric., 46/29: Reacopere … peste tot această grămăzuie cu o deasă cămașă de pământ ordinar, pentru a asorbi și a neutraliza mirosul amoniacal și cadaveric.
  • 1856 BARONZI, Isaak, IV, 121/5: Ea era înfășurată într-un sudariu, sub care trupul desemna înțepenirea sa cadaverică.
  • 1859 POLIZU, Presc. Anat., 224, ap. URSU, Term. Șt., 161.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1871 Românul (Z.), 3 iulie, 559: La scăldarea cadavrului … doctorii n-au putut să vadă decât pete cadaverice, fără să descrie ce fel de pete erau în certificatul lor.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 488: Rasele îmbătrânite au venin cadaveric în ele, sânt corozive, descompuitoare.
  • 1886 România lib. (C.), nr. 146, 2: Gunoiul strâns din camere, din bucătărie etc., aruncat la întâmplare, pe scări. Nu poți apuca pe o scară, căci te sufocă mirosul infect, cadaveric pe unele locuri.
  • 1886 Telegraful (Buc.), nr. 4 098, 2: Făcând autopsia unui cadavru la spital, fără să observe, s-a înțepat la un deget, pe unde s-a făcut absorțiunea virusului cadaveric.
  • 1891 MO, nr. 52, 1 260: Dimineața s-a putut ridica furgonul de bagage, sub care se găseau strivite duoă vagone de călători. Un miros cadaveric spăimântător persistă de atunci.
  • 1892 BABEȘ, Opere, I, 355: Printre streptococii patogeni, descriem … streptococii lungi și denși, ovali, aflați în febra galbenă, … streptococii fosforescenței și ai putrefacțiunii cadaverice.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 Enc. Rom., I, 47: În c[ârnații] reu conservați se pot naște, prin formentarea carnei, ptomaine, alcaloide cadaverice, foarte otrăvitoare.
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
  • 1908 Arh. Iași, nr. 1, 367: Ne izbi un miros pestilențial, cadaveric, și, la fiecare pas, dăm peste resturi omenești, resturi de arme … – grozăviile unui război balcanic.
  • 1910 BIANU, D. Săn., 87: Autopsia poate fi făcută numai în scop medical, adecă de a constata alterațiunile cadaverice, sau în scop de a lămuri justiția asupra cauzelor cari au produs moartea.
  • 1914 ANESTIN, Călăt., 236: Cadavrele celor sinuciși, ale celor omorâți … erau fără număr și întregul pământ nu mai era decât o imensă cloacă de miasme cadaverice.
  • 1928 MINOVICI, Tr. Med. Leg., II, 830: Lichidele cadaverice sunt cu atât mai toxice, cu cât sunt mai proaspete.
  • 1929 HODOȘ, M. D.
  • 1930 ȘĂINEANU, D.8.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 214: Circul mirosea a grajd, a sudoare acră și a piele cadaverică.
  • 1938 VINEA, Ora, 116:Am să mușc din fructul putred al iubirii / când se trezesc halele cadaverice.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 Enc. Agr., III, 601: În 1786, un apicultor german, Nickel Jacob, atribuie infecțiunea puietului faptului că albinele s-ar fi așezat pe cadavre de animale în putrefacție, presupunere ce … i-a fost inspirată de mirosul cadaveric al larvelor infectate și moarte în celule.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 123: Rigiditatea lividă a cărnii cadaverice, pictată cu o înverșunare a preciziei, … a făcut pe mulți istorici să-l suspecteze pe Holbein de necrofilie.
  • 1948 MACAROVICI, El. Chim., 578: Putrescina și cadaverina fac parte din așa-numitele ptomaine, alcaloizi cadaverici.
  • 1955 DL, I.
  • 1956 HOREA, Poezii, 118: Întreaga ta noblețe s-a scurs și s-a-mplinit / În sucul cadaveric al ouălor clocite!
  • 1961 DN.
  • 1969 D. Medic. (1969), II, 118: Lignificare [=] transformare cadaverică conservatoare, care are loc în mediu acid.
  • 1969 D. Zootehn. Med. Vet.
  • 1970 BACONSKY, Biserica, 169: Am găsit pe două morminte câteva flori … Pălite de frigul nopții …, păreau plăgi cadaverice, stigmate de prevestire sinistră.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 4, 10: Însemna să trag în piept aerul aproape cadaveric al statornicei umezeli hibernale.
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., 321: Poetul … evocă decoruri autumnale, cu convoaie funebre, cimitire, morminte …, umezeli sepulcrale și mirosuri cadaverice.
  • 1982 D. Enc. Zootehn.
  • ante 1986 ELIADE, Mem., II, 150: Nu m-am împăcat decât acceptându-mă ca atare, asumând propriul meu miros cadaveric, spunându-mi că și asta face parte din mine.
  • 1996 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 84: A se vedea … pestilențialul cadaveric al Bucureștiului infernal la modul cel mai propriu.
  • 2000 TDRG3, I.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 15: Mama răstoarnă pe mușama o grămăjoară umedă de picioare de pui, cadaverice, cu ghearele crispate, retezate mai jos de pulpe.
  • 2007 D. Epon.2, 204: Raflesi[a] … este o plantă parazită care degajă un miros dezagreabil, cadaveric.
  • 2007 DEXI.
  • 2007 D. Medic. (2007).
  • 2008 NDU3.
  • 2013 DAN, 660: Necrofagie [=] tendință morbidă, la alienați, de a ingera carne cadaverică, de a obține, de obicei, satisfacția sexuală cu cadavrele.
  • 2018 Even. Zilei, nr. 8 314, 5: Cei de la ambulanță, în răspunsul lor către familie, spun că trupul era rece, cadaveric, încă de când l-au găsit.

✧ P. anal.
  • 1901 CARAGIALE, Proză, 1 306: Navigatorii cu pânze, de orice vajnică furtună, de orice uriaș ciclon, n-au mai mare groază decât de această stare cadaverică a mării, pe care ei o numesc „calme plat”, „liniște lată”.
✧ Fig.
  • 1869 Românul (Z.), 5 octombrie, 7713: Când la putere se află astfel de oameni, suflete cadaverice, nu mai este nimic atunci, care să nu viseze a împlini perversitatea unită cu puterea.
  • 1928 ARGHEZI, Buc., 386: Prin despărțire[a bisericii de stat] clerul o va înțelege mai bine și, una din două: ori răspunde clerul unei nevoi …, ori este un punct cadaveric în viața românească.
  • 1940 Rev. Fundaț., nr. 6, 534: Cu atât mai pasionat … se împotmoleau, în acest labirint de sterile și dezolate controverse, fanaticii idolatri ai unui constituționalism sclerozat, desuet, cadaveric.
  • 1945 NEGOIȚESCU, Scriit., 137: Simbolismul culorilor evoluează prin suflul cadaveric, de la tonurile subtile, melancolice, de la viziunile stranii ale nopții sau ale amurgurilor.
  • 1950 Viața rom. (R. US), nr. 6, 165: Imaginile grozave a tot felul de catastrofe au, de altfel, și un scop practic: să mențină dominația … prin otrăvirea conștiinței … cu iadul cadaveric al pesimismului.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 3, 20: O clipă peronul e pustiu, cadaveric. Pe plafonul lui pudrat de promoroacă, orologiul hibernează ca un liliac.
  • ante 1970 MUȘATESCU, Scris., 450: A te gândi la moartea ta proprie este un ce foarte cadaveric și devii de te transpui, ca suflet de om, într-o stare foarte parșivă și muribundă.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 9, 28: Cineva vede, prevede, aude, simte în permanență. Universul degradării, spațiul cadaveric … există obiectiv.

✧ Fig. (Adverbial)
  • 1912 BACOVIA, Plumb, 52: Tu citești nazalizând / O poemă decadentă, / cadaveric parfumată, / Monotonă.
✧ Sint. MED. Alterare cadaverică v. alterare.
✧ Sint. MED. Facies cadaveric v. facies.
✧ Sint. MED. Faună cadaverică v. faună.
✧ Sint. MED. Lividitate cadaverică v. lividitate.
✧ Sint. FIZIOL., MED. Rigiditate cadaverică v. rigiditate.
✧ Sint. FIZIOL., MED. Spasm cadaveric v. spasm.
✧ Sint. MED. Înv. Alterațiune cadaverică v. alterațiune.
✧ (Substantivat)
  • 1936 Rev. Fundaț., nr. 3, 573: Senzația de cadaveric, de răceală reptilică, … apar ca tipice în „Strigoii”.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 410: Încetinirea … mai macabră, cu prea mult cadaveric, în care sunt mai ales remarcabile murmurul și legănarea în scena mergerii la groapă.
  • 1968 NEGOIȚESCU, Scriit., 280: În paradisul imaginației lui demonice …, îndrăgostirea îngerilor de corpuri … avusese ca efect intrarea serafilor în materia umană, nașterea graiului omenesc, cu toată acea gamă a mortalității voluptuoase, a cadavericului iluminat.

2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului omenesc) Care este ca de cadavru, care are aspect de cadavru; cadavric (2), înv. cadaveros (2), înv., rar leșos. V. exsanguu, livid.
  • 1875 Curierul, nr. 36, 141: Nimic nu mai viețuia în acel bătrân cadaveric – îmbrăcat la moda de a doua zi și acoperit cu parfumuri violente, – nimic, afară de instinctele sale de libertinagiu fără saț.
  • 1896 Epoca, nr. 207, 1: Astăzi, acest om, încovoiat sub povara mișeliilor sale, inspiră groază oricui-l vede, cu obrazu-i cadaveric întunecat de niște ochi rătăciți și împăiejănați în sânge.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 412: Vocea rănitului se muia … Comăneșteanu se uita pe furiș la el: un chip lung, uscat, cadaveric, cu o legătură la cap ca o cealma.
  • 1904 Enc. Rom., III, 947: Pielea [pacientului] devine icterică (gălbioare), cadaverică, extremitățile recesc … și, cu încetul, forma torpidă se manifestă.
  • 1913 COCEA, Schițe, 416: Numai seara, când scaunele se depărtează cu zgomot și când, sub lumina crudă a becurilor, fețele cadaverice se agită și încep să trăiască viața mediocră a lumii, chibițul se trezește din letargia lui.
  • 1923 VINEA, Descânt., 13: Aprinserăm lanterna. Un cap tuns, un obraz cadaveric, cu surâsul palid și veșnic cu ochii încinși de văpăi negre.
  • 1928 Gândirea (R.), nr. 2, 57: Sacrul foc lăuntric … îl dematerializează și procesul devine vizibil într-o sfâșietoare decrepitudine fizică și cadaverică paliditate.
  • 1931 CADE.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 261: Părul jilav de sudoare li se lipește de frunte, fața, devenită cadaverică, își revelă ca sub lupă șanțurile epidermei.
  • 1933 MUȘATESCU, Escu, 208: Cel dintâi intră doctorul, apoi Decebal, dus pe brațe de patru partizani … E cadaveric, descompus, aproape leșinat.
  • 1934 BLECHER, Pr. Scurtă, 500: Cu infinite precauțiuni, infirmieri și hamali coboară din vagoane tărgi cu bolnavi cadaverici.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 631: Niște mâini negre, mumifiate, puțin prea mici pentru a le compara cu labele zmeului din poveste, dar, cu aspectul lor cadaveric, destul de asemănătoare.
  • 1937 Enc. Agr., I.
  • 1940 DA, I2.
  • 1945 BOGZA, Pag. Contemp., 576: În maldărul de maculatură … izbucnea uneori o fotografie …: o femeie așteptând la ușa unui spital, cu un copil cadaveric în brațe.
  • 1946 CAMIL PETRESCU, Jocul, 289: Am văzut oameni care, atunci când descoperă musca moartă în sosul acela gras …, devin cadaverici la față și nu se mai ating de varza cu carne o jumătate de an.
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 381: Tăietura urâtă a obrazului părea crestată într-un chip cadaveric, ca de ceară.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 12, 96: Deodată, un cetățean apare în fața mea nu verzui, nu cadaveric, nu ca primejdiosul domn din binecunoscuta mea poezie, „Patronul”.
  • 1961 DN.
  • 1967 ARGHEZI, Poarta, 178: Vecinul de celulă al lui Balaban, un inginer cadaveric …, trebuie să fie în agonie.
  • 1983 M. LOVINESCU, Unde scurte, 81: Le-am avut: icre negre …, o mașină cu care treceam printre pietonii mizerabili și cu fețele cadaverice.
  • 1995 D. Expr. Pop., 425: Parcă s-a sculat din morți [=] arată cadaveric la față.
  • 2007 DEXI.
  • 2007 D. Medic. (2007).
  • 2008 România liter. (S.), nr. 6, 20: Oamenii cu fețe plumburii, … oameni-spectre, cu figuri cadaverice, ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului.
  • 2008 NDU3.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 3, 31: Strâmbătorii din nas, ca mine, din lipsă de experiență sau din îngustime de spirit, au paloare cadaverică și aer de spectru.
  • 2011 Apostrof, nr. 5, 6: Ippolit Terentiev și prințul Mâșkin sunt astfel de reprezentări, în care suferința, moartea își dau mâna cu ridicolul, în Cristul-clovn (Rouault) sau în Cristul cadaveric, reprezentare paradoxală a frumuseții.

✧ Fig.
  • 1926 VINEA, Paradisul, 131: M-a surprins lumina dintâi, strecurând degete cadaverice până la mine, pe covor, între bilete.
✧ P. ext. (Despre culori)
  • 1876 Timpul, nr. 55, 41: Bogatele colori ale sănătăței înlocuise culorile cadaverice ale obrazului.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 675, 2: Privirea-i rătăcită și buzele-i de o coloare cadaverică arătau că ea era cu totul cuprinsă de desperare.
  • 1928 Gândirea (R.), nr. 2, 72: Pe fețele lor măslinii, cu retușări de albastru cadaveric, stă totdeauna, încremenit, un surâs, tăios ca o lamă de briciu.
  • 1933 MIHĂESCU, Rusoaica, 93: În locul roșului aprins al mâniei și al sănătăței lui debordante, se așternu pe figură-i galbenul pal al stupoarei, apoi negrul cadaveric al veninului.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 644: La aceasta se mai adăuga culoarea cadaverică de pe figura mea, pe care mi-o închipuiam cu nimic mai puțin pământie și mai sinistră ca a prințului Preda, în noaptea care a decis prietenia noastră.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 3, 707: Romanțios, preferă tonurile palide ori vineții ale idealiștilor ftizici ori cel mult verdele cadaveric al dezamăgirii înecate în alcool.
  • 1963 Viața rom. (R. US), nr. 11, 87: Personajele, toate, sunt palide, se mișcă și se modelează pe fondul unui oraș de coșmar …, unde tonuri de un roșu noroios, de un verde cadaveric și de un ocre livid se îmbină într-o simfonie a suferinții.
  • 2000 România liter. (S.), nr. 10, 21: Fața veștedă a bătrânei în doliu căpătă o culoare cadaverică.
  • 2002 CIUBOTARU, Catolicii, 168: Este albul doliului, așa cum îl înțelege limbajul comun atunci când vorbește de nopți albe sau de albul cadaveric.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 11: Orașul s-a-ntunecat iarăși, pierind în scala sa obișnuită de griuri, în cenușiul său cadaveric, care-i era chipul de zi cu zi.

– Pl.: cadaverici, -ce.

– Din fr. cadavérique.

Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; <1936–1938> Analele Acad. Lit., seria 3, tom VIII, 89; 1962 URSU, Term. Șt., 161; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., 152; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 455; 2013 DGS; 2024 DELR2 s. v. cadavru (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar