Turcism înv.
1.
Glumă care se face în momente vesele, mai ales la petreceri; înv., Mold. cabaz (3), înv., rar cabazlâcărie; poznă.
- 1850 ALECSANDRI, Scara, 168: Ce vorbiți împreună? … Ian spuneți-mi și mie, că mă nebunesc după cabazlâcuri!
- 1851 NEGRUZZI, Teatru, 185: Ești foarte mucalită, poznașă și bogată și, fiindcă mie-mi plac ta cabazlichia che ta grosachia …, viu să-ți spun că … te duc la Galați.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1863 ALECSANDRI, Agachi, 659: Ia lasă glumele de-o parte, moșule, că nu-i aci locul de spus cabazlâcuri.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- <1874–1875> Conv. Liter., nr. 1, 94: Cum … a trecut prin capul lui Mihai cabazlâcul acesta? În adevăr, ideea ar fi minunată.
- 1878 CARAGIALE, Proză, 745: Odinioară Venus era zeița amorului și a tuturor comicilor și cabazlicurilor ce curg din această patimă universală.
- 1881 ALECSANDRI, Sfredelul, 376: Procurorul e om vesel și-i plac cabazlâcurile.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1903 TDRG, I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1909 Arh. Iași, nr. 7–8, 306: Unul avea o tambură din care cânta, iar celalalt spunea cabazlâcuri și reprezenta diferite scene din viața poporului, apoi juca și cânta cântece turcești.
- 1931 CADE.
- 1932 SADOVEANU, Nunta, 311: Am ascultat hursuz jocurile cabazlâcurile și cântecele slujitorimii la ziua Măriei Sale.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 DA, I2.
- 2005 D. Arhais.
- 2007 DEXI.
- 2013 DGS.
Încă 18 citate
2.
Glumă proastă, faptă sau vorbă nelalocul ei, dar fără consecințe grave, care uneori
stârnește hazul; bătaie de joc; farsă; înv., Mold. cabaz (3).
- 1840 ALECSANDRI, Farmaz., 266: Nu pot șede locului …, trebuie numaidecât să fac ceva, vrun cabazlâc … așa mi-i firea …, când mă-ntreabă cineva vro adresă în ulițe …, îl trimet pe malu Bahluiului.
- 1852 ALECSANDRI, Doi morți, 560: Ce cabazlâc îi aista? … Lor le vine a giuca mazurca, când eu mă aflu în ceasul morții?
- 1876 ALECSANDRI, Coresp., III, 282: Am pățit ca la iarmaroace, dinaintea unei barace de șarlatani, care anunță publicului minuni și-i arată cabazlâcuri.
- 1885 Contemp. (R.), nr. 10–12, 421: E mai pe sus decât dramele patriotice în cinci acte cu prolog și în versuri, în cari nu te taie capul de ce să te încrucești mai mult, de lipsa de talent a autorilor ori de gustul neluminat al publicului, care merge de ascultă asemenea cabazlâcuri.
- 1892 ZAMFIRESCU, Pub., I, 338: Humour ar însemna a râde fără a râde …, a povesti lucruri sinistre …, cabazlâcuri de tot soiul, cu o compătimire ascunsă sub forme nepăsătoare.
- 1894 Șezătoarea, III, 178: Ce ți-ar fi dac-ar umbla … numai oameni de treabă? Da’ sânt handralăi mari, care nu umblă de alta decât numai de cabazlâc. A doua zi numai auzi: că … sania cutăruia au dus-o în râpa din vale.
- 1895 NĂDEJDE, Scrieri, 93: M-ai adus aici de râsul și cabazlâcul mâni-ta? Nu-i zi, nu-i ceas lăsat de Dumnezeu să nu mă cihăiască. La fiece pas mă pândește.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1900 ȘIO, I, LIV: Sufixul … (-lâc sau -lic) … formează mai ales nume abstracte exprimând … o calitate (îndeosebi rea): cabazlâc, caraghiozlâc, ciapcânlâc.
- 1910 REBREANU, Nuv., 49: Tu faci cabazlâcuri cu șmecherii în loc să-ți cați de învârteală?
- 1911 ZAMFIRESCU, Nuv., 366: Ce sunt cabazlâcurile astea, mă Năiță? Celălalt, încăpățânat, își urmărea vedenia: „Se transformă, domnule, tot! Atomii nu mai sunt atomi, eu nu mai sunt eu, tu nu mai ești tu”.
- 1925 R. ROSETTI, Scrieri, 639: Numai punerea în vigoare a legii comunale a pus capăt cabazlâcului ce-l alcătuia acest comisariat.
- 1930 ȘĂINEANU, D.8.
- 1932 COȘBUC, Poezii, 490: Ș-așa, vecin de la vecin, în clipă fost-a satul plin / De poznă și de cabazlicuri: / La toată casa vedeai dricuri / Și pumni și pălmi cum n-au mai fost.
- 1940 DA, I2.
- 1953 Viața rom. (R. US), nr. 8, 98: Conu Leon trage cu biciul și conu Constantin răcnește: hii! Care, de când lumea nu s-a văzut asemenea cabazlâc!
Încă 16 citate
✧
Ironic
- 1884 Lupta, nr. 2, 3: Sânt neterminabile și scandaloase cabazlâcurile ce zilnic să văd și trec scuzate sub masca acelor providențiale drepturi câștigate în partid!
- 1887 Contemp. (R.), nr. 1, 95: Munciți să arătați lumei adevărurile „teoriile materialiste” și deodată, numai cu o singură pagină, nici măcar cu atâta, vă sculați cu toată tăria împotriva „materialismului”, susținând pe față toate cabazlâcurile „idealiștilor”!
- 1887 Contemp. (R.), nr. 2, 174: Oamenii ceialalți vor ști că vorba a deșteptat o emoțiune în creieri și că atunci creierul … a înriurit asupra nervilor constrictori ori dilătători și s-a petrecut fenomenul și în același timp s-a petrecut și cabazlâcul idealist, adecă au lucrat crierii până și asupra nervilor vasomotori.
Încă 2 citate
– Scris și: cabaslâc (2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II).
– Pl.: cabazlâcuri și (formă grecizată) înv., rar cabazlichia.
– Var.: înv., Mold. camazlấc (2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II), înv., Dobr. camăzlấc (2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II), înv. ocabazlấc (2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II), înv., rar cabazlíc (pl.: cabazlicuri) s. n.
– Din tc. hokkabazlıc.
Referințe bibliografice:
1879 CIHAC, D. Et., II; 1916 Bul. Com. Istor., II, 146; 1916 PASCU, Suf. Rom., 409; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1961 ROSETTI – CAZACU – ONU, Ist. Lb. Liter., I, 415; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II; 2024 DELR2 s. v. cabaz (delr.lingv.ro).
