ACÚM adv.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACÚM adv.
1. În prezent, în momentul vorbirii.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 166: Că se nu au vrut fi <Domnul> întru noi, se dzică acmu Israil.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 264: Bărbați frați și părinți, ascultați acmu al mieu cătră voi feleleatiu.
  • 1566 CORESI, Apostolul, 108/16: Si acmu ce te lenești? Scoală-te de te botează, și spală păcatele tale, zi numele Domnului!
  • <1573–1578> Psalt. Sch., 240: Și dzisu: Acmu începui aceasta schimbare Susului. Pomenii Lucrul Domnului.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 7: Amu toate slujbele besearecii în el s-au împlut cum dzice Scriptura, capul legiei este Hristos.
  • 1588 Doc. Îns. Rom., 166: 200 stupi de la Cârnul Tudor, deseatină de la Vaslui, însă numai au fostu 100 dați de deseatină, iară acum sântu doauă.
  • <1593–1597> Doc. Îns. Rom., 188: Acmu ne rugăm dumilor-voastre să faceți b<i>ne pentru voia noastră să grăiți acelui neamiș … ca să slobodzească pre feciorii noștri.
  • înc. sec. XVII Cod. Tod., 192: Să nu mai fim robi, ce slobodzi și să nu mai fim acmu în muncă.
  • 1620 Alexandria, 130: O, dragii mei și dulci frați, machidonenilor, crez, mult războiu făcutam, și acmu puținel ne este să ne ostenim și iară ne vom întoarce la lume la Machedon.
  • 1634 DIR, B, XXIV, 401: Iar cându iaste acom, la vremea de bătrâneţe, eu am slăbit și am îmbătrănet șe m-am spăret șe [șe] de mooarte, că-mi va rămânie beaserechia și munchea ce-am muncet pustie.
  • 1639 Carte rakoczyană, 244: Cătră ciaia ce au născut pre D[u]mnezeu, cu nevoință să alergăm acmu noi păcătoșii, cu smearenie să cădemu, cu pocanie strigându dentru adânculu sufletului biruitoare.
  • 1640 Prav. Gov., 23rbis/11: Acmu robul Tău … ce se căiaște de greșalele lui priimeaște, întru tocmeala și în dumnedzeirea Ta ce e iubitoare de oameni.
  • 1642 Ev. Govora, 236: Isus Hristos … Fiiul lui Dumnezeu iaste … de carele acmu beseareca, muma noastră, deșchisă ispovedanie dă fiilor săi și în toată creștinătatea învățăturile apostolești.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 469: Bretania, ce-i dzic acmu Englitera.
  • c. 1650 D. Val.-Lat., 72: „Acmu. Nunc”.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 137: Acmu scula-Mă-voi – zice Domnul.
  • 1678 Cheia înțelesului, 18: Făgăduiesc și eu dumneavoastră a arăta, cu multe fealiuri de mărturii în ce chip acuma să află sfinții în ceruri.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 27: Amu nemică nu iaste mai aproape de mine ca moartea și mormântul.
  • <1691–1697> CORBEA, Dictiones, 26: Agrosus. Dealul pă care acmu zace Roma.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, III, 296: Amu-i dumitale voe domniii, luând dumneata zapis de la vornicel și de la preutul satului acelue precum că au murit cu adevărat și alt om nu-i acolo în sat ca să între în locul luiși.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 171: Trăind un săhastru acolo [la mănăstirea Slatina] și fiind un paltin, copaciu mare, unde iaste acmu prestolul în oltariu, videa acel săhastru spre duminici și spre alte zile mari multe lumini întru acel paltin la vreme slujbii bisericii.
  • 1771 ap. KOGĂLNICEANU, Intr., 409: În această condică s-au scris … scrisorile numitii mănăstiri cele vechi și cele noue, și câți țigani sunt acmu.
  • <1777–1778> Poezie veche rom., 160: Afendi, amu ar fi bine Să mai eu oameni cu mine.
  • 1783 ABC Blaj, 25: Prea Sânta Maria, Muma lui Christos Dumnezeului nostru, roagă-te pentru noi peccatoșii acum.
  • 1797 ap. URECHIA, Ist. Rom., VII, 310: Din câți părinți se află acum într-această mănăstire, făcând alegere atât din cei cu darul preoției ș-a[l] diaconiei, cât și dintre monași și deosebind pre cei vrednici atâta de treaba bisericei, cât și de a casei, să rămâie la număr 40.
  • 1801 MICU, D.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1822 ASACHI, Cul. Poezii, 15: Domnul … îmblânzitu-S-a acuma.
  • 1825 LB.
  • ante 1829 ZILOT ROMÂNUL, A. Stihuri, 104: Vulturul striga spre dășteptare, Iar acuma dacă văzu pre Leu răcnind mai tare, te îndemnă și așa lucrași iarăși cu dânsul pace.
  • 1830 CÂRLOVA, Ruinurile, 32: Acum și somnul vine ușor, de odihnește În brațurile sale p-oricare muritor.
  • 1833 VIDA, Gram. Rom.-Fr., 90/16: Acum să va vorbi și de metodul franțozesc.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1842 ASACHI, Lex., I.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., 14.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1870 EMINESCU, Făt-Frumos, 320: Mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt?
  • 1871 LMD, I.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 89: Acum să te văd, cât ești de vrednic.
  • 1884 VLAHUȚĂ, Poezii, 9: E uscat-acuma țărna ce te copere și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie.
  • 1886 RETEGANUL, ap. MARIAN, Nunta, 71: Frunză verde-amu se face, Ce iubesc mamii nu-i place.
  • 1887 HEM, I, 166.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1916 VIANU, Coresp., 19: Citesc acuma cartea lui Romain Rolland „Jean Cristophe”.
  • 1924 MINULESCU, Strofe, 204: În locul veveriței de-astă vară, … Pe-aceeași cracă stă acum o cioară!
  • 1927 ARGHEZI, Cuv. Potr., 9: Ca să schimbăm, acum, întâia oară, Sapa-n condei și brazdan călimară.
  • 1931 Folc. Olt.-Munt., I, 128: Inimă, cum ai fost tu, Și cum te-ai pălit acu.
  • 1946 SEBASTIAN, Steaua, 193: Pe cer stelele sclipesc acum mai puternic.
  • 1957 T. V. IONESCU, Electricitatea, 5: Să electrizăm acum un tub de cupru fixat pe un baston de sticlă frecându-1 cu o bucată de stofă de lână.
  • 1972 PALER, Memorie, 310: Acum, Via Appia nu mai duce nicăieri.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 103: Să vorbim acum despre Matei Corvin.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 44: Să ne întoarcem acum la parametrul „timpˮ și să aplicăm acest principiu lucrurilor care au atingere cu el.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 16: Până și macaroanele cu marmeladă de după război li se par acum bune.
  • 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 342: Ne rezumăm acum la o simplă enumerare a cuvintelor pe care le-am socotit a fi fost preluate din turcă.

✧ (În construcții corelative)
  • 1742 Cond. Mavrocordat, 24: Înștiințăz pi Mărie Ta că noi atât în domnie dintăi, cât și acmu … cu de-adinsul ni-am sâlit a păzi buna megieșie.
✦ (În stilul narativ) În împrejurările de atunci.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 14: Acum întâiași dată vedem idea de unitate a se arăta, idee care va fi idealul seculilor și a tuturor voevozilor noștri cei mari.
  • 1877 CREANGĂ, Povești, 92: Așa îl urâse ele de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat de Spân ca de Ucigă-l-crucea.
  • 1886 Epoca, nr. 10, 2: În numărul Monitorului oficial din 15/27 Noembre 1885 e reprodus un tratat ... destinat să fie în vigoare până la 28 Iunie 1891. Acest tratat încheiat acum nu putea se intre în vigoare înainte d-a fi fost votat de corpurile legiuitoare.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1915 MAIORESCU, Discursuri, IV, 522: De toti respectatul Iosif Gheorghian, care fusese mitropolit primar, își dase demisia și acum nu putea fi reales Mitropolit decât după realegerea sa de episcop.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 40: Dar acum nu putea să scrie ... A încercat din nou, mai târziu, să ațipească.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 150: Numai după ce se despărţi de ei își spuse, înciudată, că desigur se duc la Teodorești, unde ea, acum, nu putea merge, domnul Aron de la un timp fiind certat cu judecătorul.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 56: Zidurile se-nchegară... ca să se-acopere în cele din urmă cu zugrăveli măiestre, ... asemănătoare cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curăţiseră și ele.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 16: Pasiunea pentru bijuterii atinge culmi ale creației artistice și la egipteni … Acum cunosc o largă răspândire cerceii și pandantivele pentru urechi, brățările și inelele pentru mâini, colierele pentru gât, broșele pentru piept, diademele.
  • 2010 PETOLESCU, Dacia, 21: Țara geților sud-dunăreni era acum în mâna sciților.

✧ (Precedat de adv. „ca”, indică momentul vorbirii prin raportare la acțiuni prezumtive trecute sau viitoare)
  • 1855 A. CANTACUZINO, Serile, 34: Oare să năcăjia lumea și atunce, moșule, ca acum?
  • 1902 ADAM, Sybaris, 221: Și se vor împlini și statornici niște straturi sociale. – Nu dezordine și contrabandă aristrocratică ca acum.
  • 1914 AGÂRBICEANU, Arhanghelii, 59: Nu pricepuse nicicând așa de bine, nu văzuse așa de limpede ca acum adevărul învățăturilor care i se propuneau în seminar.
  • 1930 A. VOINESCU, Jurn., 33: De mult nu m-am simțit goală, seacă, uscată ca acum!

✧ (Întărit prin „chiar”, „tocmai”, „taman”, „abia”)
  • 1797 SLĂTINEANU, Ahilefs, 15/10: Tocmai acuma începui a mă dumiri, acuma văz că … poate altul să i se pae puțin lucru astă întâlnire fericită.
  • 1831 MARCOVICI, Yung, 20/19: Acum d-abia zăresc umbra fericirii.
  • 1868 HASDEU, Pub., I, 146: Oare tocmai acum să fie timpul de a satiriza patriotismul și de a-1 da uitării?
  • 1896 Jahresbericht, III, 284: Ian nu te preface, o nu știi că tăman acnu-i anu dă când ai dat cu toporu în mine?
  • 1912 HOGAȘ, În Munții Neamțului, 34: Să-mi scrii spre pedeapsă chiar acum.
  • 1925 TEODOREANU, La Medeleni, 112: Adă-mi chiar acuma un foarfece, un creion și o bucățică de hârtie!
  • 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 278: Doctorul Bobircă se porni pe râs, goni cu mâna meandrele de fum și pare că descoperind de-abia acum, prin geamul larg, tumultul mării depărtate, răspunse, sculându-se de la masă.
  • 1939 Folc. Dobr., 311: De nouă ani tot am umblat, Abia acum că l-am aflat, Că în temniță-i băgat.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 350: Dar apele Lotrului venind, sunt mai limpezi încă, o limpezime naivă și proaspătă, ca întrebarea surprinzătoare a unui copil despre un alt aspect, abia acum relevat, al lumii.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 315: Iartă-mă că deranjez taman acu.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 318: Îi scriu chiar acum d-nei Ciocoiu o epistolă de mulțămită.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 199: Abia acum ideea de „presă”, de „tipar liber” adoptă „standarde europene”.

✧ (În corelație cu „niciodată” sau „altădată”)
  • 1848 MUREȘANU, Poezii, 32: Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 44: De felul meu, nu pot să sufăr gazetarii. – Acum. Dar altădată? interveni Pentagon.

✧ (Urmat de determinări care precizează momentul actual)
  • 1907 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 132: Nu se poate să fie cânii dezlegați acum când vine lume.
  • 1930 I. BARBU, Joc, 31: Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște.
  • 1936 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, II, 14: Acum, când lămuresc ușor tot ce era atunci mister răstălmăcit … înțeleg de ce mă apropiam de moartea din visul meu descătușat.
  • 1962 VUIA, Păstorit, 209: Acum, când am ajuns la sfârșitul acestei lucrări, ne dăm și mai bine seama cât de dificil este, pe de o parte, să se separe tipurile de păstorit unele de altele, iar, pe de altă parte, păstoritul de agricultură.

✦ (Întărit prin „și”) Și de această dată, din nou, iar; în continuare.
  • sec. XVII Fragm. Molit., 303: Și acum rugămu-Te, pristăvitul odihneaște-l.
  • <1691–1697> CORBEA, Dictiones, 187: Încă și acum.
  • <1830–1831> ZILOT ROMÂNUL, Ist. Țării Rom., 104: Împarte cu lupii turma și-atunci și acuma.
  • ante 1849 CONACHI, Versuri, 161: [Copaciul acel mare] pare că-l văz cu ochii și acum în depărtare.
  • 1883 EMINESCU, Poezii, 172: Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 916: Aha! Nu mai fugi? Mai fugi și acum dacă mai poți.

✧ Sint. GRAM. Înv. Timpul de acum = timpul prezent.
  • 1797 R. TEMPEA, Gram. Rom., 107/19: La toată aplecarea dintâi sânt toate verburile care în timpul de acum al chipului nehotărâtoriu (modul indicativ) să sfârșesc în „a” lung.
✧ Loc. adj. De acum | De acuma | Înv. De acmu = care se manifestă sau există în momentul vorbirii; actual, prezent2; care se manifestă într-un anumit moment prin raportare la un eveniment anterior.
  • 1646 Prav., 76: Iară în vreamea de acmu, ceșt[i] mai tineri s-au tocmit toți împreună ș-au schimbat acea tocmală.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 22: Într-acest ceas întristat de acmu încă ne învață pre noi cum să putem înțeleage cuvântul Tău cel sfânt.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, II, 8: Și alte doaosprezece pietri au pus Iosue în mijlocul Iordanului … și sânt acolo până în zioa de acum.
  • 1833 Cod. Calimach, 213: Dacă stăpânitoriul cu bună credință au făcut cheltuele trebuincioase … atunce i să întorc cheltuelele … după prețăluirea de acum.
  • 1840 MUNDE, Descr. Așez., XV/18: Generația de acum, după împrejurările noastre, cunoaște natura numai după nume.
  • 1846 EPISCUPESCUL, Practica, 8/9: Omul vede … din vremea de acum pe cea trecută și viitoare.
  • 1852 BREZOIANU, Man. Săn., 6/22: În starea de acum a învățăturei medicale, nu se află acest cuvânt.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1913 GALACTION, Pub., I, 159: Suntem prea mici; suntem prea cufundați în vremea de acum.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 631: Laudele de acum cu care mă intimidează donna Alba mi se par, poate, oarecum de circumstanță, oarecum moderne și reținute.
  • 1948 PREDA, Nuv., 54: Hai să zicem că nu e așa cum spun eu. Bine, clar, asta de-acuma cum e?
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 59: Ceilalți … erau nemulțumiți, nu de critica de acum …, ci pentru că socoteau că li se subaprecia munca dusă de ei la greu.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 332: Ginghis-hanul de acum, lăsase istoricul să se înțeleagă limpede, era Hitler.
  • 2017 PLEȘU, Despre inimă, 103: Sigur că aveam și noi nebuniile noastre, dar nu se compară cu aberațiile de-acum.

✧ Loc. adv. De acum | D-acum | De acum încolo | Pop. D-acuma | De acum înainte | Pop. De acum nainte | Pop. De acuma înainte | Pop. De acu înainte | Înv. și pop. De acmu | Înv. și pop. De acmu înainte = începând din acest moment, de aici înainte, chiar din momentul de față, încă din prezent.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 259: De acmu nu sâmt doi însă un trup.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 33: De acum nainte nu voi mai blestema pământul.
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 184: De acmu omul domitale și scriptura ce ne va hi bună; domiata lasă toate, nevoiaște, vino și scapă de acii.
  • 1628 DRH, A, XIX, 391: Iar vecinii ce vor hi duși mainte de înpăratul într-alte țări și vor veni de-acmu și nu vor vrea să margă de bunăvoe la giupânul său să hie slobodzi a merge unde le va hi voia.
  • 1635 Ispisoace, II1, 108: Și acei bani i-am luat noi, de bunăvoia noastră, ca s[ă] le hie și lor de acmu direaptă ocină, și feciorilor lor, și nepoților lor și strănepoților.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 36: Amodo [:] de acum.
  • 1701 Doc. Rel. Agr., II, 94: Pentru aceia, plinindu-ne oile aceste toate la mâna noastră, am dat și noi zapisul nostru acesta la mâna lor ca să fie de acmu slobodzi din vecinătate, ei și toți ce să vor naște dintru dânșii în veci.
  • 1742 MELCHISEDEC, Chron. Romanului, II, 27: De acmu înainte ceata bisericească … să aibă a urma porunca sfinții Pravile.
  • 1775 Uricariul, I, 78: De acum înainte pe nimenea să nu înalță.
  • 1788 BUDAI-DELEANU, Prav., 4r/3: De acum înainte, să facă din dregătorie judecată numai asupra acelora, carii să vor aduce înaintea județului criminal, pentru fapte reale criminălești, ce s-au hotărât anume întru această pravilă.
  • sec. XVIII ap. HEM, I, 187: De acmu să nu avem a pârî unul pre altul.
  • 1836 ASACHI, Cul. Poezii, 220: Păstorii, nice turmele În staul nu au pace … Arătorul în liniște De-acuma nu mai zace.
  • 1838 ALEXANDRESCU, Suvenire, 203: Jalbă câinele a dat, Zicând că d-acu-nainte Toate îi vor părea sfinte, Numai să fie iertat.
  • 1843 C. A. ROSETTI, Ceasurile, 224/13: Vrun nor p-a tale zile d-acuma de va trece … Primește-mă ca martur la muta ta durere.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1874 Regul. Org. Țării Rom. (1847), 28/5: Domnii nu vor mai avea putere de a da de acum înainte scutelnici.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 344: Legile noastre sunt obiectul unei științe străine, ce trebuie deprinsă prin ani de studiu pentru … a trece de acum înainte, în datinele noastre, garda alegătoare, comandată de onor.
  • 1888 MAIORESCU, Discursuri, IV, 25: Abaterea d-lui Dimitrie Sturdza … a avut urmări așa de nefericite pentru d-sa, încât nu credem că de acum înainte se va mai repeta o asemenea eroare.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1910 DELAVRANCEA, Viforul, 131: D-acum soarele va arde capul meu.
  • 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 554: Către anul 650 î. e. n., în sculptura greacă … continuă reprezentările de animale, dar locul preponderent va fi acordat de acum înainte figurii umane.
  • 2017 PLEȘU Despre inimă, 49: Îmi imaginez doar că de-acum încolo nu i se va mai spune doar Ștefan cel Mare, ci „Ștefan Cel mai Mare”.

✧ Înv., rar (Cu elipsa lui „de”)
  • <1573–1578> Psalt. Sch., 525: Se luminează ceia ce șed întru tunerecu și umbra morției, derepta picioarele noastre pre calea de pace ce amu ainte zise.
✧ Loc. adv. De acum încoace = a) (Probabil prin contaminarea loc. „de acum încolo” și „de atunci încoace”) Din prezent înainte.
  • 1936 ISANOS, Versuri, 282: Dar tot aceeași taină care face Să se-ntâlnească suflete și stele Mi te-a adus, ca tu, de-acum încoace, să fii puterea slăbiciunii mele.
b) (Cu menționarea unei date sau a unui eveniment din trecut) Din acel moment până în prezent.
  • 2009 C. MARIN, Isihasm, 64: De acum încoace, prin reluări athonite succesive din sec. XIV, la înnoirile filocalice din secolele XVIII – XIX avatarele isihasmului sunt mai ușor de urmărit.
✧ Loc. adv. BIS. De acum în vecii vecilor | De acum și până în veac | Înv. De acmu pănră în veacu | Înv. De acmu și pără în veacu | Înv. De acmu și pără în veci | Acum și pururea și în vecii vecilor | Acum și în veci = pentru totdeauna.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 185: Ce noi, viii, blagoslovim Domnulu de acmu pănră în veacu.
  • <1551–1558> Psalt. Vor., 151 /10: Fie numele D[o]mnului bl[ago]s[lov]itu de acmu [și] pără în veacu.
  • 1640 Prav. Gov., 38r/8: Toate greșalele noastre înaintea ochiloru noștri vor fi că va pre noi să ne judece înaintea înfricoșatului și direptului, și nefățarnicului județ. Că aceluia însuși I se cade slavă și cinste și închinăciune, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acmu și pururea și în veacii veacilor amin.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 583: Domnul va păzi ieșitul tău și intratul tău, de acum și până în veac!
  • 1688 Biblia (1688), 222: Nevinovat sunt eu și împărăția mea de la Domnul, de acum și până în veac, de sângiurile lui Avenir, feciorul lui Nir.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 230: Fie numele domnului blagoslovit de acum și până-n veci.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 876: Ție, căruia unuia se cuvine toată slava și închinăciunea, mărire dă de acmu și pără în veci.
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, III, 402: Lăudați, prunci, pre Domnul, lăudați numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac.
  • 1828 Acte Bas., 331: S-au blagoslovit preasfântul numele Tău, al Tatălui și al Fiiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
  • 1898 BOIU, Semințe, I, 65: Tu ești calea și adevărul și viața noastră, acum și în veci! Amin!
  • 1938 Biblia (1938), 611: Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac!
  • 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 368: Ocrotește-o și o întărește, căci a ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și-a Fiului și-a Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

✧ (Ironic)
  • 1915 BĂNUȚ, Tempi, 24: În interesul bine priceput al iubitei mele națiuni, dă-mi, Doamne, femeia dorită, scapă-mă imediat de datorii și fă-mă să cresc tot mai mare, supt toate raporturile, acum și pururea și-n vecii vecilor, amin!
✧ Loc. adv. De pe acum | De pe acuma = aproximativ din acest moment; deja.
  • 1881 EMINESCU, Poezii, 146: Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn și nouă de mila Măriei-Tale.
  • 1947 CAMIL PETRESCU, Nuv., 171: E de pe acum un meșter al penelului.

✧ Loc. adj. De până acum = care s-a manifestat până în momentul de față; anterior.
  • 1888 Desbat. Adunărei Dep., nr. 1, 266: Cred că o propunere care, prin derogațiune de la obiceiurile de până acum, tinde a aduce o mică ușurare la grelele nevoi în care a căzut țara, merită onoarea de a fi votată de urgență.
  • 1938 E. R. POPESCU, Fiziopat. fierului, 115: Cercetările de până acum au arătat că administrarea unor doze mici de Co produce o excitație medulară cu poliglobulie adevărată.
  • 1957 St. Cerc. Ist., 194: În scurt timp, peste greutățile de până acum au venit vremurile tulburi ale războaielor.
  • 1974 Rev. Statistică, nr. 1, 4: Ținând seama de tendințele de până acum ale sporului natural, se apreciză că … în preajma Conferinței Mondiale a populației, țara noastră va depăși cifra de 21 milioane de locuitori.
  • 1993 Arh. Olt. (SN), nr. 8, 56: Descoperirile de până acum se datează în cursul secolelor II–III și se pare că nu depășesc momentul retragerii aureliene.

✧ Înv., rar (Cu elipsa prep. „de”)
  • 1798 ap. URECHIA, Ist. Rom., VII, 515: Aceasta hărăzire o aduceam Domnia mea ca o jertfă către prea înaltul Dumnezeu, numai și numai pentru cea până acuma nebântuire a domnescii noastre țări.
✧ Loc. adv. Până acum | Până acuma | Înv. și pop. Până amu | Înv. Până acmu | Prin contaminare Până mai acum | Înv., rar Pănă pre acmu | Până pre acmu = a) până în momentul de față; până într-un anumit moment prin raportare la o perioadă anterioară.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 147: Dzăul mieu cu ce învățași den tinrereațeale meale și pânră acmu spuiu ciudele Tale.
  • <1587–1588> Doc. Îns. Rom., 162: De la Adam până la Stefan, împăratul sârbesc 6856 [ani]. De la Stefan până acmu 240 [ani].
  • 1593 Doc. Îns. Rom., 184: Iar de-ai hi Domnia Ta târguit să fii până acmu venit, ave nădeajde pre Dumnedzeu să fi fost până acmu și la moșie.
  • 1617 ap. HEM, I, 187: Voi foarte să dați pace să ție călugări de la Săcul cum au țănut și pănă pre-acmu.
  • 1620 Alexandria, 161: Și să mă iertați, că ce n-am putut trimete carte la voi până acmu, că sâmt 5 ani de când am ieșit din lume mirului și am întrat la pustie.
  • 1648 N. Test., 270: Tu ai țănut vinul cel bun până acum.
  • 1668 Doc. Orhei., 122: Intr-aceia ei [Nicoară și Strătulat] de cumpărătură s-au lăsat, iar bucatele tot le stau la Ștefan, că încă până pre acmu nu le-au întorsu.
  • <1686–1691> M. COSTIN, De neamul mold., 265: Și iel au discălicat neamul, semințiia care trăiește pănă acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod iaste în Ardeal cu acest nume: român.
  • 1722 Doc. Bârl., III, 13: Și de atunce sânt 85 de ani, de când stăpânește acel sat tot neamul lui Păladi vameșul și nime într-atâți ani, nici călugării de la mănăstirea Doamnei, nici alții nu s-au sculat să gâlcevească pe nime pentru acel sat, până pre acmu la velet 7230.
  • 1742 Cond. Mavrocordat, II, 383: Fratele popii Cârstii, în Țara Unguriască, au rămas păgubaș păn acmu.
  • 1786 Așez., 1/17: Dar nu mai puțin adevărat și prin ispitire întărit lucru este și acesta, cum că darea aruncată pănă acum prin hotărârea Dietii (adunarea de țară) … nu era împărțită după pravilile adevăratei potriviri.
  • 1814 TEODOROVICI-NICA, Luarea Parisului, 12/9: Așadară nu e cu putințe ca mai încolo să rămâneți supt steagul aceluia om carele până acuma v-au povățuit.
  • 1831 HELIADE-RĂDULESCU, Gram. Poez., V/19: Cum să fie scrisă? … iaca cum au scris până acum tata și moșu și au trăit.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 3/2: Iată o carte nouă, unică până acum în felul său, hotărâtă spre a da tinerimei începătoare o idee de istoria lumii.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 29: Vreun stabiliment de educație lipsește cu totul pentru fete și până acum nimeni nu se gândește.
  • 1868 HASDEU, Pub., I, 180: D. Iancu Docan se simți, firește, ca un om deja în vârstă, de a se dezvăța de ceea ce a învățat odată, nici de a mai învăța ceea ce n-a învățat până acuma.
  • 1888 ap. POP-RETEGANUL, Pov., 115: Până acum niciunul nu știa ce-au căpătat cei doi de la oamenii din căruță.
  • 1910 PANU, Amint., II, 144: E drept că până mai acuma câțiva ani, dl. Ciru Economu a cultivat terenul literar și ultima, mi se pare, a sa scriere, Moartea lui Anastase, este un roman din viața împăraților bizantini.
  • 1920 REBREANU, Ion, 161: Niciodată până acuma răceala între preot și învățător nu fusese atât de fățișă, încât Titu se temea puțin să nu se fi întins și asupra lui supărarea popii.
  • 1965 CĂLINESCU, Cron., 131: Ochii săi, până acum inexpresivi, au căpătat o fixitate disprețuitoare.
  • 1986 Contemp. (S.), nr. 2 049, 1: Legile naturii cunoscute până acum nu sunt legi tendențiale.
  • 1991 Viața Medic., nr. 55, 1: Gravitatea unui astfel de act se înțelege de la sine și explică de ce eutanasia nu a fost legalizată până acum, în nicio țară din lume.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 16: Se stabilește o nouă ierarhie, care „reabilitează” o cultură și o literatură socotite până acum minore, de fapt necunoscute.

b) până într-un anumit punct al expunerii.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 85: Până acmu am arătat folosul psalomilor despre învățătură.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 6/22: Omul puterile ceale de jos, de care până acum am grăit, le are de obște cu dobitoacele.
  • 1928 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 132: N-am pomenit până acum nimic de acuzarea cea mai grea adusă de d. Ibrăileanu criticii estetice: o numește „act de obscurantism, act împotriva culturii unui popor”.

✧ (Urmat de determinări temporale)
  • 1938 MOROIANU, Săcele, 7: A făcut agricultură … până acum câțiva ani când a murit, lăsând după el o avere însemnată.
  • 1961 ARGHEZI, Cu bastonul, 16: După tabelele minuțioase ale higienei europene, orașul București ar fi putut, până mai acum vreo cincisprezece ani, să fie plasat în fruntea localităților insalubre.
  • 1973 ELIADE, Jurn., II, 102: Aș fi vrut să le atrag atenția că până mai acum câteva secole, războaiele, politica, economia aveau semnificații religioase; adică, în fond, depindeau de o metafizică.
  • 1997 GOMA, Jurn., IV, 461: Mărturisesc: nu vă mai recunosc. Până mai acum o lună erați bătăios, erați agresiv-productiv – acum vizați alături de țintă, confundați punctele de vedere, faceți legături strâmbe

✧ (În corelație cu „de la”, indică momentul prezent ca limită finală a unui interval)
  • 1733 Calend. Braș., 2/3: Când s-au început această carte au fost de la H[risto]s până acum.
  • 1741 Uricariul, II, 153/6: Șangăii ce taie sare la ocnă, care din ceput de la strămoșii lor și până amu leafa lor au fost orânduită.

✧ (Precedat de adv. comparativ „ca”)
  • 1897 DIR, IX1, 443: Am primit cu plăcere scrisorea trimisă de D-Voastre nouă … de a păstra frumoasa și folositoarea armonie a prieteniei, și ca până acum cu antecesori!
  • 1929 ARDELEANU, Am ucis, 43: Spune-mi ceva… spune-mi… Mă doare capul, vreau să ascult chiar dacă tu nu ai face altceva decât să-mi spui, ca și până acum, tot ce mi-a trecut prin minte.
  • 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 492: Că s-a vorbit și se vorbește și politică, nu încape îndoială – dar pe acest teren presupun că Sovietele vor rămâne rezervate ca și până acum.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 126: Nu mai e ca până acum o proclamație adresată lumii.

✧ Loc. adv. Ca acum = a) în mod clar, limpede.
  • 1931 CADE: Mi-aduc aminte ca acum.
  • <1931–1932> AGÂRBICEANU, Povest., II, 30: Maica … m-a dus la popa … și am deschis cartea cea minunată, a cărei urmă s-a pierdut după moartea popii Costea. Da’ eu parcă văd cartea ca acum.

b) ca în prezent.
  • 1921 HOLBAN, Mirel, 76: Cum, unde-i culc? Dar casa noastră e o cocioabă? Să fi văzut altădată când aveam o sută de oameni, nu ca acum… În bucătărie, în șură, Mihai se culcă în grădină, păzește merele, Ioana doarme în grajd cu vitele!
  • 1952 PREDA, Nuv., 345: Președintele Prunoiu nu se îngrijora atât de tare cum își închipuia Pascu. Mai fuseseră discuții ca acestea și nu cu al doilea secretar ca acum, ci chiar cu tovarășul Ion Niculae.
  • 1997 CĂRTĂRESCU, Jurn., II, 13: Am expresia … bărbatului la patruzeci de ani, care plânge în somn când se simte foarte bătrân. E o prostie, … și aș fi fericit să fiu măcar așa decât să nu fiu deloc, să nu fiu nimeni și nimic, ca acum.

✧ Exp r. Acu-i acu | Acum e acum | Acuma e acuma = a sosit clipa hotărâtoare.
  • 1881 JIPESCU, Opincaru, 97: Acuma e acuma, hine Moțăilă! Strânge-te la piept și ia-ți căciula!
  • 1890 CARAGIALE, Năpasta, 392: Acu-i acu, Dragomire, … ce ne facem?
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1920 VISSARION, Ber-Căciulă-Împărat, 12: Acu e acu, gândi el.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 158: Ei, acum e acum! O senzație de panică ne tăia genunchii în acel moment.

2. (De obicei la începutul unui enunț, uneori precedat de „și”, introduce o idee nouă, concluzivă, după o afirmație) În concluzie, ca urmare; acestea fiind zise.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 88: Și acmu, împărații, înțeleageți, învățați-vă toți giudecătorii pământului, șerbiți lui Dumnedzău cu frică și vă bucurați <lui> cu tremuri.
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 176: Și acmu, cine e răbdarea mea, nu e Domnul?
  • 1592 Doc. Îns. Rom., 174: Și acmu iară dăm știre domniilor-voastre că vrem să tremitem oile în munte.
  • 1632 Doc. Bârl., III, 56: Zicând înnaintea Domniei meale cum le-au astupat o moară de în apa Smilei, ce au ei giumătate de apă cu Rumânii, … – și acmu ei le-au astupat moara.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, I, 235: N-auziiu vorba ta, Ci-auziiu pe maică-ta … Blăstămându-mă pe mine … Acum, dacă-i treaba-așa, Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădească ulița.
  • ante 1889 CREANGĂ, Pov., 83: Tată, atâta cer și eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi trăind calul, ori că n-a fi trăind, aceasta mă privește pe mine.
  • 1920 REBREANU, Ion, 162: Acuma nu mai lua în seamă și d-ta toate mărunțișurile.
  • 1928 SADOVEANU, Împ. Apelor, 385: Mă cheamă Culai, îmi spuse el simplu, fără să se mire. Acu, hai să mergem.
  • 1932 C. GANE, Trecute vieți, I, 27: Acuma, c-o hi sau n-o hi fost … de vină, vorba e că Constantin Vodă suflă vărului său scaunul Munteniei.
  • 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 41: Organizația a fost omorâtă din prima zi. Acum, toate schimbările sunt inutile… Nu învie morții!
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 849: Acuma, ăsta vrea să se ducă la București cu oile.
  • 1966 PREDA, Nuv., 22: Acuma, nu prea-mi păsa mie, știam că s-au dus acasă, că așa sunt caii mei.
  • 1999 CĂRTĂRESCU, Jurn., II, 83: Cu scrisul merge cum merge: sper mereu (dar sper cam degeaba) să-mi vină inspirația o dată cu întomnarea. Scriu prost, și acum e cum vrei s-o iei: 1. bine că n-ai abandonat; 2. mai bine ai fi abandonat.
  • 2017 PLEȘU, Despre inimă, 100: Acum, să deslușim „portretul” prostului. Care sunt trăsăturile lui distinctive?

3. (Deseori întărit prin repetare) Îndată, imediat, numaidecât, pe loc.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 179: Ce spuse strajnicul temnițeai cuvintele aceastea lu Pavel, că „Tremease voivodă că lăsați să fiți, deaci, acmu amu, eșiți, duceți-vă cu pace!”
  • <1563–1583> Cod. Vor., 358: Amu acmu cire grăiaște?
  • sec. XVI ap. HEM, I, 190: Acmu amu, împărăteasă, stăi derept mine, săraca de eu, și-mi ajută tare.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1838 GORJANU, Halima, IV/14: Acum-acum veți vedea … stați aci câte trei la ușă și priviți.
  • 1888 Antol. Lit. Pop., II, 423: Erau șoareci … grozăvenie, mulți câtă frunză și iarbă și cu dinții ascuțiți, de gândeai că acum-acum apucă pe Pahon să-l mănânce.
  • 1894 CARAGIALE, Proză lit., 69: „Acu să ne socotim și amândoi!” zise încruntat Dragomir, care mergea jos alături cu calul.
  • 1901 COȘBUC, Ziarul, 231: Ca și ieri rotundă luna O să ias-acum-acum.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 28: Trimeteți repede după moașă; dar acu să vie, într-o clipă!
  • 1912 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 122: Trimet pe fecior: „Acu să mi-l aduci! Să nu vii fără el”.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, II, 308: Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?… Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?
  • 1945 BLAGA, A. Pann, 171: Chiar acu? Ce te-a găsit? În pragul celor din urmă vămi? Cu glontele-ntre coaste? Să mă transpun? Acu? Mă sfâșii, coană Safta! Acu-acu?
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 263: Un bătrân, slab de-ai fi zis că acu-acu își dă duhul, cu o bărbuță sură, stătea turcește în fața altarului.
  • 1977 Basme pop., 197: Măi băiete, acu să te pornești și să-mi aduci la masă pește cu solzul de aur.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 311: E târziu, e târziu, dar acum-acum-acum-acum are să vină, ai să-i auzi pașii prin curte, acum-acum-acum îi auzi?

4. (Precedat de adv. „mai”) În momentul imediat anterior; adineaori.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, septembrie, 56r/1: Au intrat mai acmu.
  • <1760–1770> Meșt. Doft., 339: Omul făr<ă> veste pentru fire din care iar au curând scapă bolnavul, au de grab moare și scapă de grijă și, precum ziceam mai acum, uneori chinuiește părțile gâtului cele dinlăuntru și atunci răutate iaste mai rea și mai primejdioasă.
  • 1847 CIPARIU în B. Contemp., IV, 293: Din lista ce mi-ai trimis mai acum văz … că s-au depus pentru toți abonații prețul pe un an întreg.
  • 1906 MURNU, Iliada, 18: L-a rușinat mai acum, căci silnic luatu-i-a darul.

5. (În corelație cu el însuși, exprimă o alternanță) Când …, când …; ba …, ba …
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 620: Nădejdea Domnului este ca săninul ceriului și ca încetul mărei: acmu este sănin și se face nour, acmu este marea lină și se face furtună.
  • 1794 VĂCĂRESCU, Ist. Othom., I, 46: Acum îl vedeai pe țărmurile Rufratului, acum îl vedeai pe țărmurile Dunărei.
  • 1814 Calend. Buda, I, 161/10: [Calul] pre care l-au apucat această boală, începe acum a-i fi frig, acum a-i fi cald.
  • 1867 URECHIA, Elocința, 21: Unde, mai mult decât în Dacia Traiană, amvona a trebuit să se răsune de cuvântul divin, acum ca mângâiere, ca încuragiare pentru străbuni, … acum ca mijloc de îmblânzire a acelor barbari.
  • 1870 EMINESCU, Poezii, 32: Ș-acel rege-al poeziei … Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.
  • 1908 ANGHEL, Fantazii, 81: Acum se-nclină-un fir de siminoc, Acum se-nalță galben-o sulcină.
  • 1910 BUJOR, Scrieri, 29: Acum îi venea să râdă, acum să plângă de bucurie.

✧ (Indică o succesiune temporală narativă)
  • 1972 A. HOLBAN, Jocurile Daniei, 127: Acum s-a dus la modistă. Acum are invitați. Acum se duce cu familia la un restaurant.
6. (Cu determinări, indicând delimitarea în trecut față de momentul actual, uneori precedat de adv. „mai”) În urmă cu …, înainte cu …
  • 1831 TAVERNIER, Amărunturi, 13/31: Asemenea am băgat de seamă acum doi ani, asupra ovreilor fugari din deosebite provinții ale Poloniii.
  • 1863 ALECSANDRI, Mărgăritărele, 202: De trei zile-acum pe mare Noi pământul n-am zărit.
  • 1880 EMINESCU, Pub., III, 82: Hausner a urmat aceeași cale ca și centraliști[i] mai acum un an și jumătate și prin care au pierdut frânele guvernului.
  • ante 1889 CREANGĂ, Amintiri, 163: Acum șasezeci de ani trecuți, unde se pomeneau școli ca a lui Baloș, în Moldova?
  • 1889 LAHOVARI, Discursuri, II, 196: A povesti lucrurile din consiliul de miniștri, cari s-au petrecut acum un an și … a le denatura chiar … este un procedeu de polemică, cu totul neuzitat.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1901 MEHEDINȚI, Geogr. Fiz., 74: Mai acuma vreo sută de ani, învățații credeau că așa scobituri în fața pământului n-au putut fi săpate decât de potop.
  • 1910 GALACTION, Clopotele, 151: A tresărit și s-a uitat țintă la trunchiul gorunului de care se rezemase mai acum un ceas.
  • 1918 GALACTION, Pub., II, 301: „Sultănica”, „Trubadurul” … le-am citit acum un sfert de veac și de atunci n-am mai recitit nimic- nimic.
  • 1929 CAMIL PETRESCU, Mioara, 166: Casa … am cumpărat-o acum treizeci de ani.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 193: Mie, te rog, să nu-mi spui că aveți o presă bine informată! Nu m-a făcut și pe mine, mai acum șase luni, delapidator al fondurilor județene?
  • 1952 PREDA, Nuv., 315: Acum vreo trei ani, într-o dimineață, se dusese să-l cinstească pe Anghel.
  • 1958 St. Lb. Stil, 141: Limba literară română de acum un veac și jumătate era departe de a întruni condițiile unui instrument de creație artistică.
  • 1979 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 128: Noțiunile de arivist și de parvenit nu mai pot fi azi înlocuite cu aceea de ciocoi, ca pe vremea lui Filimon, care-și propunea, mai acum 115 ani, să scrie un „romanț” și despre ciocoii timpului său.
  • 2005 GOMA, Jurn., XIII, 13: Unde ni sunt apărătorii adevărului în contra minciunii instituționalizate, globalizatoare? Și unde „vocile” celor care acum câțiva ani încercaseră să rostească partea lor de adevăr?
  • 2017 PLEȘU, Despre inimă, 63: Când vorbim, astăzi, despre bătrâni, nu mai vorbim despre o categorie minoritară, cum era cazul acum 100 de ani, când speranța de viață era sensibil mai mică.

7. De această dată, în acest caz.
  • 1923 PAPADAT-BENGESCU, Balaurul,15: Copilele … ascultau cu mâini reci alarma… Și fiindcă trecuse de măsura răbdării, acum lăsau să sune, să sune mereu până când va înceta.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 138: Eliade scosese, fără a o supune cenzurii, o mică dizertație în limbile franceză și română apărând latinitatea Românilor … El … crezu acum de cuviință să introducă o ortografie etimologică.
  • 1979 PRODAN, Horea, I, 35: Totul e asigurat prin justiția seniorială, peste care iobagul e aproape fără apărare, și prin legile fundamentale ale țării … consfințite acum de statutul de bază al noului regim.
  • 1990 PATAPIEVICI, Politice, 23: Acești combativi mineri nu au dat niciun ajutor Timișoarei, iar în 21–22 nu au schițat niciun gest de a veni spre București! – acum, în schimb, se autoproclamă jandarmii revoluției.

– Var.: pop. acú (<1929–1938> ALR (SN), V, h 1 490; <1929–1938> ALR (SN), V, h 1 489; <1929–1938> ALR (SN), VI, h 1 721), amú (<1929–1938> ALR (SN), V, h 1 490; <1929–1938> ALR (SN), V, h 1 489; <1929–1938> ALR (SN), VI, h 1721), pop., fam. acúma, înv. acmú, acnú (1887 HEM, I), mu (1870 CIHAC, D. Et., 2), înv., reg. amnú (1886 FRÂNCU – G. CANDREA, Rotacismul, 48), acnúma (<1929–1938> ALR (SN), V, h 1 490, 36; <1929–1938> ALR (SN), V, h 1 489, 36; <1929–1938> ALR (SN), VI, h 1 721, 36, 37), amúma (1907 PAMFILE, Jocuri, 130), Ban. acrú3 (1896 Jahresbericht, III, 312), acrúm2 (1896 Jahresbericht, III, 312), acrúma (1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.), acúa (1896 Jahresbericht, III, 312), acóm adv.

– Lat. eccum + modo. – Acnuma, prin contaminare între acu și numa. – Amuma, prin contaminare între amu și acuma.

Referințe bibliografice:
1822 DIACONOVICI-LOGA, Gram. Rom., 138; 1903 TDRG, I; 1907 CDDE, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; <1920-1921> Dacoromania, I, 162–185; 1931 CADE; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 397, 587; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar