Livr. Stare în care se află o societate aculturală; lipsă de interes pentru cultură.
- 1927 Națiunea, nr. 175, 2: Din păcate naționalismul cetelor dlui Maniu nu este cultural; a dat chiar probe clasice de a-culturalitate.
- 1931 Cuvântul, nr. 2 326, 1: Lucrul acesta însă, astăzi, nu mai este posibil să se facă cu Statul, mult prea invadat de ceea ce am putea numi „aculturalitate”, ci împotriva lui, prin sp[i]ritul încă o dată pus la încercare, a artistului revoluționar.
- 1935 IONESCU, Pub., II, 103: În Occident acest moment politic însemnează o oboseală a culturii, o odihnă, … la noi însă, nu însemnează decât … un semn în plus al aculturalității noastre.
- 1979 D. MICU, Călinescu, 543: Aculturalitatea burgheziei și a micii burghezii, inclusiv intelectuale, este un laitmotiv al notațiilor psiho-sociologice din Enigma Otiliei.
- 2017 PAPUC, Eseuri, 257: Acei tineri au fost … în încurcătura de a nu ști cum să strecoare punctul meu de vedere … în corul celor care plângeau, la unison, zgomotos și hilar, o presupusă aculturalitate a contemporanilor noștri.
Încă 4 citate
– Scris și: a-culturalitate.
– Acultural + suf. -itate sau din pref. a- + culturalitate. Cf. fr. aculturalité.
