A. PLAST.
1.
Tehnică picturală în care se utilizează culori diluate în apă, cu efecte de transparență; concr. pictură realizată în această tehnică.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 40r/30: Acuarelă = Adică zugrăveală cu cele mai frumoase văpseli.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 702/16.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 17.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1868 I. NEGRUZZI, Plimbări, 325: Mă uitai la desemnul domnișoarei. Ea copia cu destul talent de pe aquarelă cataractul Rinului.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1874 ODOBESCU, Anexe, 934: Domnule ministru, în răspuns la adresa Domniei-Voastre … cu numărul 5 412 din 17 corent, mă grăbesc a depune la ministeri cele opt acuarele executate de dl H. Trenk.
- 1883 KOGĂLNICEANU, Crit. Liter., 374: Vin acum la înseși desemnele și aquarelele (căci cele mai multe sunt aquarele) făcute în culori naturale scoase din plante, negreșit de însuși Radu Zugravu.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1910 CHENDI, Period., IX, 282: Sala greacă, a cincea, este rezervată artelor grafice și aquarelelor.
- 1913 GALACTION, Pub., I, 158: Priviți cele 216 de picturi, pasteluri, acuarele, desenuri, portrete și ilustrații din expoziția lui Iser.
- 1935 DIAMANDI, Galeria oamenilor pol., 18: Ferdinand avea un cult pentru mama sa. Obiectul care domina masa sa de lucru era o aquarelă lucrată de principesa Antonia.
- 1941 ELIADE, Jurn., I, 14: În acest muzeu … au fost adunate … nenumărate alte lucruri prețioase, de la o minunată cruce pectorală bizantină până la o ciudată colecție modernă de acuarele și guașe.
- 1959 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Feud., 913: O altă acuarelă, iarăși a lui Trenk, tot după un manuscris pierdut, reprezintă frontispiciul Evangheliei lui Ioan dintr-un alt Evangheliar slavon de la mănăstirea Bistrița.
- 1962 PREDA, Risipitorii, 655: Începu să se uite la acuarelele de pe pereți.
- 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 423: În biroul comandantului … am văzut și o acuarelă japoneză.
- 1980 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 315: Lucia Demetriade Bălăcescu ne-a lăsat, în ajunul încetării ei din viață, strălucite pagini autobiografice, ilustrate cu aceeași fantezie și vervă, care-i caracterizează variata operă plastică: pictură în ulei, acuarelă, guașe, pastel, desen în peniță.
- 1984 România liter. (S.), nr. 39, 3: O acuarelă continuă să fie mai adevărată decât puntea pe care tocmai pășești.
- 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 246: Luând acuarela din mâinile ei, o examină îndelung, îi plăcea cum pictează și găsea că a greșit neurmând belle-artele.
Încă 20 citate
✧
Fig.
- 1910 TOPÎRCEANU, Parodii, 82: Apoi o mreajă de senzații rare M-adoarme-n cadrul vastei acvarele.
- 1923 PILLAT, Limpezimi, 52: Nu cuvintele purtate ca arginții … Ar putea să mi te cheme-n ochii minții, Râu muntean, cu limpezimi de acuarele.
- 1937 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 100: În „Aria”, harpele, violoncelele, viori și flaut sunt o acuarelă care desenează o stare sufletească între vis și viață.
- 1961 ARGHEZI, Cu bastonul, 42: Linia calmă a Cotrocenilor adună lumina, ca pentru o acuarelă din Amsterdam.
- 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 391: Aproape niciun om, pe nicăieri, doar micile cuburi ale fermelor izolate, minusculele vaci, sătucurile înfășurate în ceață. Culori? Nimic decât acuarelă: verde cenușiu și albastru cenușiu, spălate de umezeală.
Încă 4 citate
2.
Vopsea solidă care se diluează cu apă și care se folosește în pictură.
- 1861 ODOBESCU, Ant., II, 111: Dl. Heinric Trenk … a executat … un Album arheologic și pitoresc de 110 planșe, în care vederile cele mai frumoase și anticuitățile cele mai interesante sunt reprezintate cu mult talent, în ulei, în acuarelă și în sepia.
- 1882 Columna, nr. 2, 116: Icoana în cestiune [a lui Ștefan cel Mare], lucrată cu aquarelă … aparține actualmente Mitropoliei de Cernăuți.
- 1929 AL LUPULUI, Posada, 91: Mi-am luat din vreme hârtie și vopsele de apă, adică aquarele, iar de la Olimpia … am învățat să fac din foiță colorată și cu ajutorul cuțitului fel de fel de flori.
- 1936 BLECHER, Întâmplări, 64: Dar nu înțelegeam pentru ce le lucrase într-o aquarelă cenușie, spălăcită, ca și cum hârtia ar fi fost ținută mult timp în apă.
- 1943 OPRESCU, Man. Ist. Art., I, 424: Asistăm … la fondarea mai multor ateliere de pictori și de desenatori, care produc nenumărate opere de mici dimensiuni, portative, îndeplinind rolul miniaturilor în acuarelă și în guașe din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 269: Sunt tipurile expresive ale unui cenaclu literar-politic-ideologic din Iașii anilor 1912–13, aceste câteva hașuri de peniță ticluite măiestrit, vag tincturate ici și colo cu laviu sau acuarelă.
- 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 107: Cerul … are și el o culoare …: cel mai diluat bleu-ciel de acuarelă, fără pată.
- 1984 România liter. (S.), 48, 1: Fie că e o schiță în cărbune, acuarelă sau ulei.
- 2007 LUNGU, Sunt o babă, 205: Desena în creion, căci acuarelele erau scumpe.
Încă 8 citate
– Pronunțat: -cua-.
– Scris și: aquarelă.
– Pl.: acuarele.
– Var.: înv. acuarél (1886 ALEXI, D. Rom.-Germ.) s. n., înv. acvarélă (1842 ASACHI, Lex., I, 702/16), acarélă (1903 TDRG, I) s. f.
– Din fr. aquarelle, it. aquarello.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1975 DEX; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
