1.
JUR. Înv., rar Reclamantă.
- 1795 St. Doc., XII, 191: Și de azi înainte să se omenească și să-și ție rândul, iar înaintea actrițelor să nu îndrăznească la nicio rânduială bisericească, că într-alt chip va urma spre canon greu care va veni spre neplăcere, jale.
- 1800 MICU, Prax. Bis., 38v/20: După ce să isprăvesc și exțepți<i>le … răspunde la acțiia actriții întru acest chip.
- 1822 DLRU, I.
Încă 2 citate
2.
Artistă care interpretează roluri în teatru și film.
- 1830 CĂPĂȚINEANU, Mărimea romanilor, 202/14: Iustinian își luase de femee o actriță de la teatru ce fusese multă vreme de lume.
- 1838 NEGRUZZI, Negru pe alb, 226: Știi că e o absurditate a se bate cineva pentru ochii unei actrițe, fie verzi ori albaștri.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab, I.
- 1841 ASACHI, Varia, 669: Până atuncea ea ni se înfățoșasă numai ca o cântăreață, dar astă dată am avut prilej a o admira ca actrisă.
- 1845 BOLLIAC, Art. Liter., 49: În Desdemona trebuie mai multă actriță decât cantatriță.
- 1857 POLIZU, Vocab., 15.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1863 Românul (Z.), 20 aug., 730: Publicul … o va judeca cu atât mai sever, cu cât o aplausese mai tare, ea lua înțeleapta otărâre d-a renunția d-uă dată la ambele sele meserie de actrice și de femeie galante.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 KOGĂLNICEANU, Orat., II3, 62: Domnia-sa, dacă avea să se supere de ceva, putea să se supere pe Cartea roșie a domnului comite de Beust, iară nicicum pe mine, și să mă compare cu o actriță din opera comică a lui Cimarosa.
- 1877 LMD, III, 219: Debutul acestei actrice a fost strălucit.
- 1885 B. Contemp., VIII1, 292: O fetiță, Valeria, ca de 15 ani, nepoata unui preot, a declămat o poezie ca orice actriță germană sau franceză, cu sentiment și entuziasm.
- 1898 OLLĂNESCU-ASCANIO, Teatrul rom., II, 85: Era deci nu numai o frumoasă și plăcută actriță, ci și o minunată cântăreață.
- 1913 ARGHEZI, Cortina, 94: Jocul câtorva actori de calitate, printre care domnii Morțun și Mărculescu, și temperamentul actrițelor, alese pentru comedia ușoară, atrag publicul.
- 1921 R. ROSETTI, Scrieri, 317: În cel de pe urmă an al șederei sale acolo [Vasile] căzuse sub farmecul unei actrițe a teatrului francez, femeie nu numai frumoasă, dar și neobișnuit de deșteaptă și de cultă.
- 1935 BOGZA, Țara, 18: Mari actrițe ale lumii, unde sunteți să o vedeți pe această țărancă… mâncând un măr?
- 1939 VALLIANT, Vocab.
- 1945 DEMETRIUS, Album, 37: Actrița a învelit fiecare ou cumpărat azi într-o foaie de jurnal.
- 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 118: Era un prieten al actriței, actor și el.
- 1969 SORESCU, Teor. Sferelor, 186: Ați văzut deci aici câtă splendoare, câtă măreție la actrițe, fie că se numesc ele (oricum), fie că sunt anonime de-a binelea, simple figurante deocamdată, dar cu atât mai primejdioase.
- 1977 PREDA, Viața, 163: Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță și ea mă asculta cum râd cu nepăsare, orgolios.
- 1982 Viața rom. (R. US), nr. 11, 36: Seamănă cu o actriță, nu știu cum o cheamă.
- 1991 Viața medic., nr. 58, 2: Într-o singură zi celebra actriță americană poate parcurge fără probleme 15 km pe jos.
- 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 23: Actorii ipotezelor jucau fără măști, iar actrițele apăreau uneori în pielea goală.
Încă 23 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1968 PREDA, Intrusul, 228: Ha! Făcu ea, ca o actriță stăpână pe rol, admirată de public.
– Pl.: actrițe.
– Var.: înv., rar actríce, actrísă, actrície (1822 DLRU, I) s. f.
– Din fr. actrice. – Sensul 1 < lat. actrix, -icis.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. actor (delr.lingv.ro).
