Înv. Actriță (2).
- 1851 STAMATI, D.
- 1852 ALECSANDRI, Chirița în provinție, 464: M-am pornit de la Ieș c-o actoriță.
- 1864 HASDEU, Micuța, 13: Aveam șaptesprezece ani; eram student în drepturi la o universitate germană oarecare și țineam cu chirie trei odăi au premier în casa d-nei Ana Pacht, veche actoriță în demisiune.
- 1887 Lupta, nr. 183, 2: Amicul său îi esplică atunci toate avantagiile și toate agrementele acestei meserii … intrările în teatruri, în baluri la Mabi, ușurința ce procură breasla aceasta de a te apropia de actorițe.
- 1903 NICULIȚĂ-VORONCA, Datinele, 451: „Doina Vasileascăi” se numea, după cât știu, o doină frumoasă, cântată de o actoriță.
- 1908 ZAMFIRESCU, Îndreptări, 450: Se poate să aibă dreptate poetul, că altminteri n-ar fi cu putință ca fiecare destrăbălată de actoriță … să vă ridice în 2–3 zile sume enorme.
- 1931 Gândirea (R.), nr. 4, 190: Ce să mai vorbim de piesele de „preferință” ale cutărui actor sau cutărei actorițe, care sunt astfel impuse în repertoriu.
- 1957 St. Cerc. Șt. Iași, II, 270: El locuiește la o bătrână actoriță și se înamorează de fiica ei.
- 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 482: Doamne, parcă el nu mai avea aer, aer, aer!… Dar Rilă o pândise pe sub gene! Hehei! Halal actoriță-măgăriță! În doi timpi și trei mișcări se face praf și urlă.
- 1997 DUMISTRĂCEL, D. Expr., 263: Este vorba de o caracterizare ce o face Leonaș … pentru a-1 câștiga de partea sa pe ispravnicul Bârzoi, căruia îi reclamă că actorița transportată de la Iași n-ar vrea să-i plătească cursa.
Încă 9 citate
– Pl.: actorițe.
– Actor + suf. -iță.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 1930 CADE; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. actor (delr.lingv.ro).
