Depreciativ Diminutiv a lui actor (2); actor (fără talent).
- 1881 Literatorul, nr. 5, 802: Acei actori ce reprezintă rolele de care vorbim, sunt actorașii Petre sau Paul.
- 1893 VLAHUȚĂ, Dan, 64: Atâția băieți cu cari-nvățase în școală au ajuns rău de tot: Duțulescu s-a făcut frate la schitul de la Durău, Macovei – un actoraș de provincie; Nedelcu s-a ales un pungaș de rând.
- 1913 Luceafărul (R.), nr. 22, 682: Celebrul Millo juca în beneficiul său la Bossel o piesă din franțuzește cu câțiva actorași de strânsură.
- 1918 ARGHEZI, Add. Proză, 329: Să vezi aere, să vezi pretenții … fiecare actoraș se crede un artist mare…
- 1926 PAPADAT-BENGESCU, Fecioarele, 139: Urma o aruncătură repede de ochi a actorașului spre Mika-Lé, care atunci avea și ea un surâs de conivență, mai nesimțit încă.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 124: Dacă, imitând modelele străine, cutare prozator român vorbește de un actoraș sau doctoraș, ca să arate pe un actor „mic” și fără talent sau pe un „doctor începător ” și nepriceput, el păcătuiește împotriva spiritului limbii noastre, care prin sufixul -aș arată totdeauna prețuire, niciodată dispreț.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 219: Iar actorașul mai răsărit, căruia – din simpatie – îi dăduseși cabină de-unul singur, afli că din întâia zi nu mai dădea bună ziua actorilor mai mici și că după spectacol perora pe la mese că, fără dânsul, piesa n-ar face nici doi bani…
- 1968 D. R. POPESCU, Teatru, 245: Tu esti un actoraș, nu ești Cezar!
- 1980 SÎRBU, Adio, I, 217: Numărul celor care se prefac sau fac pe nebunii întrece sideral întregul teatru elisabetan – darmite pe bieții noștri actorași, obligați să fie naturali și sinceri.
- 1980 I. VULPESCU, Arta convers., 131: În dor de-un nume cu care să lase tot teatru-n coadă … și de niște parale care să-i amelioreze starea financiară modestă pe care actorașii cu care se ținuse nu i-o sporiseră cu nimic, îl luase de bărbat pe „marele om”.
- 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 16: Actorașul nostru a și rămas în istorie ca Bob „Bazooka” Burns.
Încă 10 citate
✧
Fig.
- 1929 SADOVEANU, O întâmplare, 538: Graurul acela singuratic era un fel de actoraș simpatic al paserilor ș-al primăverii, interpret al vieții ș-al iubirii, în hotarul nopții ș-al misterioasei nesiguranțe.
– Pl.: actorași.
– Actor + suf. -aș.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1930 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1967 St. Form. Cuv., IV, 183; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2015 Form. Cuv., IV , 329; 2023 DELR2 s. v. actor (delr.lingv.ro).
