Înv. (Ființă) care se hrănește cu lăcuste sau cu greieri.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 762/49.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1905 LEON, Escurs. Zool., 114: În alte țări animalele acridophage au fost foarte minuțios studiate de către diferiți naturaliști.
Încă 4 citate
– Scris și: acridophag.
– Pl.: acridofagi, -ge.
– Var.: acridofágiu (1870 COSTINESCU, Vocab., I) s. m.
– Din fr. acridophage.
Referințe bibliografice:
1929 HODOȘ, M. D.; 1937 Enc. Agr., I; 1987 D. Etim. Term. Șt.2, 13.
